Benedict al XVI-lea aprobă canonizarea Fericitului Conforti, fondator al Misionarilor Xaverieni, proclamarea a 11 fericiţi şi a 4 venerabili

(RV - 10 decembrie 2010) În audienţa acordată vineri 10 decembrie cardinalului Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, Benedict al XVI-lea a autorizat promulgarea decretelor prin care aprobă apropiata canonizare a Fericitului Guido Maria Conforti, întemeietorul Părinţilor Misionari Xaverieni, şi ridicarea la cinstea altarelor a 11 Fericiţi dintre care 6 ucişi în timpul Războiului civil din Spania şi unul de către nazişti în lagărul de exterminare de la Dachau. În afară de aceasta, decretele recunosc virtuţile eroice pentru patru noi venerabili.

Guido Maria Conforti pare constrâns să-şi frâneze avântul sufletesc din cauza sănătăţii sale şubrede care îl condiţionează încă din vârsta adolescenţei. Dar nu este bolnav spiritul său care îl poartă curând la preoţie şi în pofida faptului că nici un institut misionar nu-l acceptă, el nu se descurajează şi în 1895 întemeiază unul pe cont propriu, Congregaţia Sfântului Francisc Xaveriu pentru Misiuni externe. Va fi o nouă floare în grădina Bisericii: deja după un an de la întemeiere, doi părinţi xaverieni pleacă pentru misiune în China. La vârsta de 37 de ani, este numit arhiepiscop de Ravenna. Durează un an şi încă o renunţare din cauza bolii. În 1907 însă este coadiutor al episcopului de Parma, apoi succesorul său şi de data aceasta conduce dieceza timp de 25 de ani, fiind deosebit de activ. Trei ani înainte de moarte, în 1928, mons. Conforti va încununa visul de a ajunge în China pentru o vizită la misionarii săi xaverieni. În 1995, Ioan Paul al II-lea l-a proclamat Fericit.

Doar cu doi ani mai tânăr decât Conforti este preotul Francesco Paleari, care s-a născut în arhidieceza de Milano în 1863, dar care îşi va cheltui toată existenţa în Mica Casă a Divinei Providenţe, întemeiată de Sfântul Iosif Benedict Cottolengo. Educator de tineri, formator de laici consacraţi părintele Francisc se distinge ca unul dintre numeroşi preoţi apostoli ai carităţii care luminează istoria Bisericii italiene şi mondiale la cumpăna anilor 1800 şi 1900.

Figurează şi două fondatoare între viitoarele Fericite. Este vorba de Maria Chiara a Pruncului Isus - în starea civilă, Libânia do Carmo Galvão Meixa De Moura Telles e Albuquerque - originară din oraşul portughez Amadora, unde s-a născut în 1843, şi care în 1871 a dat viaţă Congregaţiei Surorilor Franciscane Ospitaliere ale Imaculatei Concepţii, azi active din Asia până în Americi în îngrijirea bolnavilor. A doua fondatoare este Anna Maria Janer Aglarill, spaniolă, născută la Cervera în decembrie 1800, şi scânteia inspiratoare a Institutului Surorilor Sfintei Familii din Urgell.

Despre cei şapte martiri care vor fi ridicaţi la cinstea altarelor, unul este preotul diecezan Luigi Andritzki, german din Radibor, care la 28 de ani şi-a pierdut viaţa în lagărul de concentrare de la Dachau, pe 3 februarie 1943. Ceilalţi şase - doi preoţi diecezani şi un grup de preoţi şi simpli clerici franciscani din Ordinul Fraţilor Minori şi din Al Treilea Ordin Secular, constituie o nouă serie dintre acei numeroşi mărturisitori ai credinţei care în timpul persecuţiei declanşate în 1936 împotriva Bisericii catolice în Spania au plătit cu sângele fidelitatea lor faţă de Evanghelie.
 
Aici serviciul audio: