2010-12-08 15:08:39

Maria Neprihănit Zămislită, în reflecţia pr. Stefano De Fiores


RV 08 dec 2010. A devenit de acum o tradiţie, pelerinajul Papei la imaginea Maicii Domnului din Piaţa Spaniei în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri. Monumentul artistic din centrul istoric al Romei a fost înălţat de papa Pius al IX în 1857, la trei ani de la proclamarea dogmei Neprihănitei Conceperi a Fecioarei Maria. Acest adevăr de credinţă are rădăcini adânci în istorie, mai precis în străvechea devoţiune faţă de Maica lui Dumnezeu încă din primele veacuri creştine. Preamărind demnitatea Maicii lui Dumnezeu, Sfinţii Părinţi orientali foloseau expresii care o aşezau deasupra păcatului strămoşesc.

Care este semnificaţia acestei dogme şi cum trebuie evitată confuzia cu celelalte titluri ale Sfintei Fecioare? Ne răspunde, pentru Radio Vatican, pr. Stefano De Fiores:
• "Trebuie să evităm mai întâi echivocul de a confunda Conceperea Neprihănită care priveşte persoana Mariei, în prima clipă a existenţei sale, cu fecioria Mariei, care în schimb este o decizie a vieţii sale, atunci când a devenit conştientă, deci când a parcurs deja o bună parte din drumul vieţii, cel puţin pînă la adolescenţă. Am putea spune că Neprihănita Zămislire nu este un privilegiu care o îndepărtează pe Maria de noi, pentru că mai înainte de diferenţă există egalitate. Egalitatea aceasta înseamnă: atât Maria cât şi noi, suntem cu toţii răscumpăraţi de Cristos. Noi suntem răscumpăraţi prin eliberarea de păcat, în timp ce pentru Maria este vorba de o prezervare de păcatul originar; altfel spus, Isus a fost mijlocitorul desăvărşit pentru Maria întru cât nu a aşteptat ca ea să cadă în păcat pentru ca apoi să o elibereze, dar harul său răscumpărător a fost atât de puternic încât a împiedicat ca Maria să cadă în păcat.

Cum putem înţelege, în acest caz, libertatea Mariei?
• "Maria a fost prevenită de har într-un chip cu totul special, dar harul nu a eliminat libertatea ei pentru că Dumnezeu nu ne poate trata pe noi, creaţi de El liberi, ca şi cum nu am fi liberi. Mariei, de fapt, i se cere consimţământul pentru întruparea Fiului lui Dumnezeu. Ea ar fi putut să spună "nu". Sprijinită de har, a putut să exprime acel "da" complet, total, perfect, cu o disponibilitate ce nu cunoaşte "nici o greutate a păcatului", cum spune Conciliul Vatican II. Aşadar, cu plinătatea umanităţii ei, Maria a putut să îmbrăţişeze voinţa lui Dumnezeu legându-şi întreaga viaţă de Cuvântul lui Dumnezeu, de făgăduinţa pe care Dumnezeu i-a făcut-o de a deveni Maica Fiului lui Dumnezeu".

Ce anume ne transmite acest adevăr de credinţă acum în Advent, în apropierea Crăciunului?
• "În Advent, suntem pregătiţi de profetul Isaia cu optimismul său invincibil, care ne impulsionează să lucrăm pentru o lume nouă, pentru o lume de pace. Apoi, urmează Ioan Botezătorul, care ne face să vedem că drumul convertirii este calea pe care putem ajunge la mântuire. În fine, iată exemplul Mariei ca pregătire radicală la venirea lui Mesia. Maria ne învaţă astfel disponibilitatea deplină, ea este pregătirea cea mai bună pentru ca noi să-l putem primi cu adevărat pe Cuvântul lui Dumnezeu care se face om. Astfel încât, după cum se exprimă Benedict al XVI-lea, nu mai putem face teologie fără mariologie, pentru că Dumnezeul în care credem este un Dumnezeu care s-a făcut trup în sânul Fecioarei Maria prin lucrarea Duhului Sfânt".








All the contents on this site are copyrighted ©.