Maria Neprihănit Zămislită, în reflecţia pr. Stefano De Fiores
RV 08 dec 2010. A devenit de acum o tradiţie, pelerinajul Papei la
imaginea Maicii Domnului din Piaţa Spaniei în solemnitatea Neprihănitei
Zămisliri. Monumentul artistic din centrul istoric al Romei a fost înălţat
de papa Pius al IX în 1857, la trei ani de la proclamarea dogmei Neprihănitei Conceperi
a Fecioarei Maria. Acest adevăr de credinţă are rădăcini adânci în istorie, mai precis
în străvechea devoţiune faţă de Maica lui Dumnezeu încă din primele veacuri creştine.
Preamărind demnitatea Maicii lui Dumnezeu, Sfinţii Părinţi orientali foloseau expresii
care o aşezau deasupra păcatului strămoşesc.
Care este semnificaţia
acestei dogme şi cum trebuie evitată confuzia cu celelalte titluri ale Sfintei Fecioare?
Ne răspunde, pentru Radio Vatican, pr. Stefano De Fiores: • "Trebuie să
evităm mai întâi echivocul de a confunda Conceperea Neprihănită care priveşte persoana
Mariei, în prima clipă a existenţei sale, cu fecioria Mariei, care în schimb este
o decizie a vieţii sale, atunci când a devenit conştientă, deci când a parcurs deja
o bună parte din drumul vieţii, cel puţin pînă la adolescenţă. Am putea spune că Neprihănita
Zămislire nu este un privilegiu care o îndepărtează pe Maria de noi, pentru că mai
înainte de diferenţă există egalitate. Egalitatea aceasta înseamnă: atât Maria cât
şi noi, suntem cu toţii răscumpăraţi de Cristos. Noi suntem răscumpăraţi prin eliberarea
de păcat, în timp ce pentru Maria este vorba de o prezervare de păcatul originar;
altfel spus, Isus a fost mijlocitorul desăvărşit pentru Maria întru cât nu a aşteptat
ca ea să cadă în păcat pentru ca apoi să o elibereze, dar harul său răscumpărător
a fost atât de puternic încât a împiedicat ca Maria să cadă în păcat.
Cum
putem înţelege, în acest caz, libertatea Mariei? • "Maria a fost prevenită
de har într-un chip cu totul special, dar harul nu a eliminat libertatea ei pentru
că Dumnezeu nu ne poate trata pe noi, creaţi de El liberi, ca şi cum nu am fi liberi.
Mariei, de fapt, i se cere consimţământul pentru întruparea Fiului lui Dumnezeu. Ea
ar fi putut să spună "nu". Sprijinită de har, a putut să exprime acel "da" complet,
total, perfect, cu o disponibilitate ce nu cunoaşte "nici o greutate a păcatului",
cum spune Conciliul Vatican II. Aşadar, cu plinătatea umanităţii ei, Maria a putut
să îmbrăţişeze voinţa lui Dumnezeu legându-şi întreaga viaţă de Cuvântul lui Dumnezeu,
de făgăduinţa pe care Dumnezeu i-a făcut-o de a deveni Maica Fiului lui Dumnezeu".
Ce anume ne transmite acest adevăr de credinţă acum în Advent, în apropierea
Crăciunului? • "În Advent, suntem pregătiţi de profetul Isaia cu optimismul
său invincibil, care ne impulsionează să lucrăm pentru o lume nouă, pentru o lume
de pace. Apoi, urmează Ioan Botezătorul, care ne face să vedem că drumul convertirii
este calea pe care putem ajunge la mântuire. În fine, iată exemplul Mariei ca pregătire
radicală la venirea lui Mesia. Maria ne învaţă astfel disponibilitatea deplină, ea
este pregătirea cea mai bună pentru ca noi să-l putem primi cu adevărat pe Cuvântul
lui Dumnezeu care se face om. Astfel încât, după cum se exprimă Benedict al XVI-lea,
nu mai putem face teologie fără mariologie, pentru că Dumnezeul în care credem este
un Dumnezeu care s-a făcut trup în sânul Fecioarei Maria prin lucrarea Duhului Sfânt".