Părintele Cantalamessa în prima predică de Advent: Crăciunul este răspunsul la viziunea
scientistă care vrea să nege existenţa lui Dumnezeu
(RV - 3 decembrie 2010) Răspunsul creştin la scientismul ateu: aceasta
este tema primei predici de Advent ţinută de părintele capucin Raniero Cantalamessa
în Capela Redemptoris Mater din Palatul Apostolic, în prezenţa Papei şi a Curiei
Romane. Predicatorul Casei Pontificale a pus în lumină limitele tezelor ştiinţifice
care ar vrea să demonstreze inexistenţa lui Dumnezeu. Apoi, a subliniat că Naşterea
Domnului, cu misterul Întrupării, „este antiteza cea mai radicală faţă de viziunea
scientistă. „Când privesc cerurile tale, luna şi stelele, ce este
oare omul?” ( Cf Ps 8, 4-5). Părintele Cantalamessa a pornit de la această
întrebare a psalmistului pentru a identifica unele noduri care fac multe ţări de străveche
tradiţie creştină să devină „refractare” faţă de mesajul evanghelic. În special, s-a
oprit asupra fenomenului scientismului, care cum nota Karol Woityla, vrea să împingă
„în hotarele simplei imaginaţii” cunoaşterea religioasă şi teologia. Părintele Cantalamessa
a amintit tezele acelora care, ca ateul militant Dawkins, se avântă să definească
drept „analfabeţi” acei oameni de ştiinţă care se profesează credincioşi. Teze, a
observat, ce se dovedesc false, nu în baza unor argumente de credinţă, „dar din însăşi
analiza rezultatelor ştiinţei şi părerilor multor” oameni de ştiinţă iluştri.
Printr-o
metaforă, a comparat apoi cercetătorii atei cu păsările de noapte care nu ştiu nimic
despre lumea diurnă: • Este exact ceea ce face omul de ştiinţă ateu când
spune: ’Dumnezeu nu există’. Judecă o lume pe care nu
o cunoaşte, aplică legile sale la un obiect care nu este la îndemna sa. Pentru
a-l vedea pe Dumnezeu, e nevoie să deschizi un ochi diferit, trebuie să te aventurezi
înafara nopţii. În acest sens, este valabilă încă străvechea afirmaţie
a psalmistului: ’Nebunul zice: Dumnezeu nu există’.
De
altfel, a adăugat, respingerea scientismului, nu trebuie să se prefacă în neîncredere
sau ,mai rău încă, într-un refuz al ştiinţei: • A proceda altfel ar însemna
o daună adusă credinţei, mai înainte chiar decât ştiinţei.
Despre
o atitudine deschisă şi constructivă faţă de ştiinţă, a adăugat, ne-a dat un exemplu
noul Fericit John Henry Newman. Părintele Cantalamessa a citat un pasaj dintr-o scrisoare
a marelui teolog englez asupra teoriei evoluţiei formulată de Darwin: •
Teoria domnului Darwin nu în mod necesar trebuie să fie atee, fie ea adevărată sau
nu; poate pur şi simplu să sugereze o idee mai lărgită despre Preştiinţa
şi Capacitatea Divină…La prima vedere nu văd cum ’evoluţia
cazuală a fiinţelor organice’ este incoerentă cu planul divin - Este
întâmplătoare pentru noi, nu pentru Dumnezeu.
Dezbaterea asupra scientismului,
a explicat, ne poartă să ne confruntăm cu o temă decisivă pentru evanghelizare şi
anume ce poziţie ocupă omul în univers. A relevat astfel că viziunea scientistă asupra
realităţii „împreună cu omul, îndepărtează dintr-odată din centrul universului şi
pe Cristos”. Omul este redus la un incident istoric, un intrus „în imensitatea zdrobitoare
şi ostilă a universului”: • Această viziune a omului începe
să aibă reflexe şi practice, la nivel cultural şi de mentalitate. Se explică astfel
anumite excese ale ecologismului care tind să echivaleze drepturile
animalelor şi până şi ale plantelor cu cele ale omului. Este răsştiut
că există animale îngrijite şi nutrite mult mai bine decât milioane de copii.
Creştinismul
în schimb, ne arată că „cosmosul este pentru om, nu omul pentru cosmos”. Şi chiar
opusul viziunii scientiste prinde gust „în a deprima omul şi a-l despuia de orice
pretenţie de superioritate asupra restului naturii”. În definitiv, a constatat, scientismul
conduce la o dezumanizare atee. Creştinul însă ştie că „expresia cea mai înaltă a
demnităţii şi vocaţiei omului” stă în „îndumnezeirea” persoanei. Întrucât „capabilă
de relaţii”, a afirmat predicatorul Casei Pontificale, omul participă cu adevărat
„la dimensiunea personală şi relaţională a lui Dumnezeu”. • Întrebarea
crucială este: vom fi capabili, noi care aspirăm să re-evanghelizăm lumea, să lărgim
credinţa noastră la aceste dimensiuni ameţitoare? Credem noi cu adevărat,
din toată inima, că ’totul a fost făcut prin Cristos şi în vederea lui
Cristos’?
Crăciunul, a răspuns părintele Cantalamessa, este ocazia
ideală pentru a propune din nou acest patrimoniu comun al creştinătăţii: „Cuvântul
s-a făcut om pentru ca noi să putem fi îndumnezeiţi”. Pentru acesta, Crăciunul „este
antiteza cea mai radicală faţă de viziunea scientistă”. Nu suntem rodul întâmplării,
ci al iubirii infinite a lui Dumnezeu.