Papa: nu poate fi cineva teolog, în izolarea de alţii, dar în comuniune. La Benedict al XVI-lea, vineri dimineaţă, participanţilor la plenara Comisiei Teologice Internaţionale

(RV - 3 decembrie 2010) „Nu poate fi cineva teolog în solitudine, izolat de ceilalţi”: a spus papa Benedict al XVI-lea primind vineri dimineaţă în Vatican membrii Comisiei Teologice Internaţionale la terminarea lucrărilor plenarei. Succesorul lui Petru a subliniat că idealurile de dreptate şi egalitate democratică mor dacă li se taie rădăcina din care s-au născut: creştinismul.

Teologia este adevărată numai plecând de la întâlnirea cu Cristos înviat, deoarece „nici un sistem teologic nu poate subzista dacă nu este pătruns de iubirea” divină. Într-adevăr - afirmă Papa - „cine a descoperit în Cristos iubirea lui Dumnezeu, revărsată de Spiritul Sfânt în inimile noastre, doreşte să cunoască mai bine pe Acela de care este iubit şi pe care îi iubeşte”:
• Cunoaşterea şi iubirea se susţin reciproc. Cum au afirmat Părinţii Bisericii, oricine îi iubeşte pe Dumnezeu este mânat să devină într-un anumit sens teologic, unul care vorbeşte cu Dumnezeu, care gândeşte despre Dumnezeu şi caută să gândească cu Dumnezeu.

Reflecţia teologică - a continuat Pontiful - ajută „dialogul cu credincioşii de alte religii şi chiar cu cei care nu cred” datorită raţionalităţii sale. „Putem - de fapt - să ne gândim la Dumnezeu şi să comunicăm ceea ce am gândit pentru că el ne-a dotat cu o raţiune în armonie cu natura sa”. Este necesar totuşi ca „însăşi raţionalitatea teologiei” să ajute „la purificarea raţiunii umane eliberând-o de anumite prejudecăţi şi idei care pot exercita o influenţă puternică asupra gândirii fiecărei epoci”. Pe lângă aceasta - a explicat - „a-l cunoaşte pe Dumnezeu în adevărata sa natură”, sau ca „izvor de iertare”, este şi „modul sigur pentru a garanta pacea” în lume.

În toate acestea, teologii, pentru ca metoda lor să fie cu adevărat ştiinţifică, pe lângă faptul de a proceda în mod raţional, trebuie să fie fideli naturii credinţei bisericeşti, „mereu în continuitate şi în dialog cu credincioşii şi cu teologii care au fost înainte de noi” deoarece „teologul nu începe niciodată de la zero”. În continuare Papa a subliniat „unitatea indispensabilă ce trebuie să domnească între teologi şi păstori”:
• Nu e posibil a fi teologi în solitudine: teologii au nevoie de ministerul păstorilor Bisericii, aşa cum magisteriul are nevoie de teologi care îndeplinesc până la capăt serviciul lor, cu toată asceza pe care acesta îl implică.

„Cristos a murit pentru toţi, deşi nu toţi ştiu aceasta şi o acceptă”, observă Benedict al XVI-lea. Această credinţă „ne poartă la slujirea celorlalţi în numele lui Cristos; în alte cuvinte angajarea socială a creştinilor derivă în mod necesar din manifestarea iubirii divine. Contemplarea lui Dumnezeu revelat şi dragostea pentru aproapele - încheie Papa - nu se pot separa, chiar dacă se trăiesc după carisme diferite”:
• Într-o lume care adesea preţuieşte multe daruri ale Creştinismului - ca de pildă ideea de egalitate democratică, fiică a monoteismului evanghelic - fără a înţelege rădăcina propriilor idealuri, este deosebit de important a arăta că roadele mor dacă este tăiată rădăcina pomului. În realitate, nu există dreptate fără adevăr, iar dreptatea nu se dezvoltă pe deplin dacă orizontul său este limitat la lumea materială. Pentru noi creştinii solidaritatea socială are întotdeauna o perspectivă de eternitate.

 
Aici serviciul audio: