Papa la audienţa generală dedicată misticei Iuliana de Norwich: iubirea maternă a lui Dumnezeu ştie să transforme răul într-un bine mai mare

(RV - 1 decembrie 2010) Cine se încrede în iubirea lui Dumnezeu nu va fi niciodată dezamăgit, „deoarece făgăduinţele lui Dumnezeu sunt întotdeauna mai mari decât aşteptările noastre”. Iubirea maternă a lui Dumnezeu ştie să transforme răul într-un bine mult mai mare. Cu aceste cuvinte, Benedict al XVI-lea şi-a încheiat cateheza ţinută miercuri dimineaţă în cadrul audienţei generale în Aula Paul al VI-lea din Vatican. Pontiful a dedicat cateheza unei mistice, Iuliana de Norwich, în Anglia, care a trăit între secolele 14 şi 15, aproximativ anii 1342-1430 şi ale cărei viziuni au pus în relief duioşia „maternă” a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate.

Optimismul vieţii care ia naştere din certitudinea de a fi iubiţi de Dumnezeu. Poate fi condensată în această frază experienţa naturală şi supranaturală a „Maicii Iuliana”, cum reiese din apelativul scris cu litere mari pe piatra mormântului unde sunt păzite rămăşiţele pământeşti ale Iulianei de Norwich, mistică cinstită de Biserica Catolică dar şi de Comuniunea anglicană. Mamă, deoarece, a explicat Benedict al XVI-lea, a fost în viaţă un punct de referinţă spirituală pentru foarte multe persoane. Trăind ca pustnică, închisă într-o chilie, mistica a făcut să se dezvolte în ea „o sensibilitate umană şi religioasă foarte fină”. În acelaşi mod se întâmplă şi azi, a observat Papa, cu acele femei şi cu acei bărbaţi „care se retrag pentru a trăi în compania lui Dumnezeu” şi „tocmai datorită acestei opţiuni, capătă un mare simţ de compasiune pentru necazurile şi slăbiciunile altora”:
• Prietene şi prieteni ai lui Dumnezeu, dispun de o înţelepciune pe care lumea, de care se îndepărtează, nu o posedă şi, cu amabilitate, o împărtăşesc cu cei care bat la poarta lor. Mă gândesc, deci, cu admiraţie şi recunoştinţă, la mănăstirile de clauzură, de femei şi de bărbaţi care, astăzi mai mult ca oricând, sunt oaze de pace şi de speranţă, comoară preţioasă pentru toată Biserica, mai ales în a evidenţia primatul lui Dumnezeu şi importanţa unei rugăciuni constante şi intense pentru drumul credinţei.

Semnificaţia celor 16 revelaţii avute de această mistică în 1373 şi scrise de ea, îi sunt dezvăluite Iulianei de Norwich chiar de către Domnul, 15 ani mai târziu. Cartea care le reproduce, a afirmat Papa, „conţine un mesaj de optimism întemeiat pe certitudinea de a fi iubiţi de Dumnezeu şi de a fi ocrotiţi de Providenţa sa:
• Tema iubirii divine revine adesea în vedeniile Iulianei de Norwich care, cu o anumită îndrăzneală, nu ezită să o compare şi cu iubirea maternă. Acesta este unul din mesajele cele mai caracteristice ale teologiei sale mistice. Tandreţea, solicitudinea şi mângâierea bunătăţii lui Dumnezeu faţă de noi sunt atât de mari încât, nouă pelerinilor pe pământ, ne evocă iubirea unei mame pentru copiii săi.

Înţelegerea treptată şi profundă a acestei realităţi a iubirii lui Dumnezeu pentru om, a observat Benedict al XVI-lea, o face pe mistică să întrevadă „mesajul central pentru viaţa spirituală” a creştinilor din orice epocă:
• Dumnezeu este iubire şi numai atunci când ne deschidem total spre această iubire şi lăsăm ca ea să devină singurul ghid al existenţei, totul este transfigurat, se află adevărata pace şi adevărata bucurie şi devenim capabili să le răspândim în jurul nostru.

Dar dacă „Dumnezeu este, la modul suprem, bun şi înţelept, pentru ce există răul şi suferinţa inocenţilor, a celor nevinovaţi? Această întrebare, a recunoscut Papa, este dintotdeauna o „provocare” pentru credinţă. A fost şi pentru Iuliana de Norwich, ale cărei cuvinte sunt citate în Catehismul Bisericii Catolice (n. 313):
• Chiar şi sfinţii şi-au pus această întrebare. Luminaţi de credinţă, ei ne dau un răspuns ce ne deschide inima spre încredere şi speranţă: în planurile misterioase ale Providenţei, chiar din rău Dumnezeu ştie să tragă un bine mai mare cum a scris Iuliana de Norwich: ’Am învăţat, aşadar, prin harul lui Dumnezeu, că trebuie să rămân cu tărie în credinţă şi cu nu mai puţină tărie să cred că totul va fi bine’.

 
De aici, a terminat Benedict al XVI-lea vine optimismul unei vechi mistice, care este absolut modernă prin această certitudine mângâietoare pe care o oferă credincioşilor de azi:
• Promisiunile lui Dumnezeu sunt întotdeauna mai mari decât aşteptările noastre. Dacă îi încredinţăm lui Dumnezeu, iubirii sale nemărginite, dorinţele cele mai curate şi mai profunde ale inimii noastre, nu vom fi niciodată dezamăgiţi. ’Şi totul va fi bine’, ’orice lucru va fi spre bine’: acesta este mesajul final pe care Iuliana de Norwich ni-l transmite şi pe care şi eu vi-l propun în această zi.

Între cele peste 3500 persoane reunite în Aula Paul al VI-lea pentru prima audienţă generală din perioada liturgică a Adventului, Benedict al XVI-lea a salutat grupul „Surorile Sfintei Maria a Providenţei”, întemeiate de Fericitul Luigi Guanella şi angajate în Capitulul general, precum şi delegaţia Aeroportului Internaţional Roma-Fiumicino, însoţită de episcopul de Porto-Santa Rufina, mons. Gino Reali care au prezentat o statuie a Maicii Domnului de la Loreto pentru a fi binecuvântată şi care urmează să fie amplasată în faţa aeroportului: „Maica Domnului de Loreto să vegheze asupra muncii lor zilnice pe pământ şi în cer”.

Ca de obicei, la terminarea audienţei generale s-a cântat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină, intonată de Pontif şi continuată împreună cu credincioşii, aceştia putând urmări textul scris pe verso biletelor de intrare. În final Papa a invocat binecuvântarea apostolică, extinzând-o la toţi cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.
 
Aici serviciul audio: