Afecţiunea Papei într-un mesaj pentru funeraliile Manuelei Camagni: Oriunde am cădea, cădem în mâinile sale

(RV – 30 noiembrie 2010) „Oriunde am cădea, cădem în mâinile sale. Tocmai acolo, unde nimeni nu ne poate însoţi, ne aşteaptă Dumnezeu: Viaţa noastră”. Aceste rânduri aparţin încheierii Mesajului Sfântului Părinte destinat funeraliilor lui Manuela Camagni, femeia de 56 de ani, din comunitatea „Memores Domini” în serviciul Papei, în apartamentul pontifical, moartă pe 23 noiembrie după ce a fost accidentată de o maşină, la Roma.
Înmormântarea laicei consacrate Manuela Camagni a fost celebrate luni, în localitatea sa natală, San Pietro in Bagno, din Emilia Romagna, în prezenţa secretarului particular al Papei, mons. Georg Gänswein.

„Aş fi vrut să prezidez Sfânta Liturghie de înmormântare a Manuelei Camagni dar – cum vă puteţi imagina – nu mi-a fost posibil”. Astfel începe mesajul care pare a fi o lungă scrisoare de adio, plină de consolarea pe care doar Cristos o poate da inimii celor care au pierdut o persoană dragă. Şi sigur că Manuela Camagni era o astfel de persoană pentru Benedict al XVI-lea care povesteşte despre întâlnirea zilnică, vreme de cinci ani, cu cea care s-a dedicat serviciului în apartamentul pontifical.
„Divina Providenţă – scrie Papa – a condus-o la un serviciu discret dar preţios în casa Papei. Ea era mulţumită de acest lucru şi participa cu bucurie la momentele de familie: la Sfânta Liturghie de dimineaţă, la Vespere, la luarea mesei în comun şi la diferitele şi semnificativele sărbători din casă”.

„Despărţirea de ea, atât de neaşteptată, şi modul în care ne-a fost luată – scrie Benedict al XVI-lea – ne-au dat o mare durere, pe care doar credinţa o poate mângâia”. Mult sprijin – mărturiseşte Papa – „găsesc în a mă gândi la cuvintele ce formează numele comunităţii sale: Memores Domini”, care păstrează vie amintirea prezenţei lui Dumnezeu. Şi spune de asemenea: „îmi face plăcere să mă gândesc că Manuela este una dintre aceste persoane care trăiesc în memoria prezenţei lui Dumnezeu.

Această relaţie cu el, continuă, „este mai profundă decât abisul morţii. Este o legătură pe care nimic şi nimeni nu o poate rupe”. Benedict al XVI-lea se foloseşte de cuvintele ce formează numele comunităţii căreia îi aparţinea Manuela Camagni pentru a revela un alt adevăr profund şi anume: „Noi suntem Memores Domini pentru că Isus este Memor nostri, care îşi aminteşte de noi cu iubirea unui Tată, a unui Frate, a unui Prieten şi în momentul morţii.

Chiar dacă uneori poate părea că în acel moment El este absent, că uită de noi, în realitate noi suntem mereu prezenţi pentru El, suntem în inima sa. Oriunde am putea cădea – ne asigură Sfântul Părinte – cădem în mâinile sale. Tocmai acolo, unde nimeni nu ne poate însoţi, ne aşteaptă Dumnezeu: Viaţa noastră”.

Aici serviciul audio: