Papa către călugări: fiţi Evanghelia vie, vestiţi-l lumii pe Dumnezeul „necunoscut”

(RV - 26 noiembrie 2010) Să fiţi „Evanghelia vie”, mărturisiţi frumuseţea credinţei, pentru a-l vesti lumii pe Dumnezeul „necunoscut”: este invitaţia papei Benedict al XVI-lea către responsabilii Congregaţiilor călugăreşti, de bărbaţi şi de femei, întâlniţi vineri dimineaţă în Sala Clementină din Palatul apostolic cu ocazia adunării Uniunii superiorilor generali.
Papa vorbeşte celor care au ales să trăiască credinţa în mod radical renunţând la totul pentru a-l urma pe Isus. Îşi îndreaptă gândul spre călugării şi călugăriţele care suferă şi îşi riscă viaţa pentru a mărturisi Evanghelia, exprimând propria recunoştinţă Congregaţiilor călugăreşti pentru angajarea lor în domeniul educativ şi social şi pentru apropierea lor faţă de săraci. O mărturie ce pleacă de la a-l căuta înainte de toate pe Dumnezeu, sau altfel spus, esenţialul:
• Treceţi de la lucrurile secundare la cele esenţiale, la ceea ce este cu adevărat important; căutaţi ce este definitiv, căutaţi-l pe Dumnezeu, menţineţi privirea îndreptată spre el. La fel ca primii monahi, cultivaţi o orientare escatologică: în spatele a ceea ce e provizoriu, căutaţi ceea ce rămâne, ceea ce nu trece…Fiţi mereu căutători pasionaţi şi martori ai lui Dumnezeu!

„Reînnoirea profundă a vieţii consacrate - a afirmat Papa - pleacă de la locul central al Cuvântului lui Dumnezeu”, ascultat şi pus în practică:
• Evanghelia trăită zilnic este elementul care dă farmec şi frumuseţe vieţii consacrate şi vă prezintă în faţa lumii ca o alternativă demnă de încredere. De aceasta are nevoie societatea actuală, aceasta aşteaptă de la voi Biserica: a fi Evanghelia vie.

Alt aspect fundamental al vieţii consacrate este fraternitatea, „element profetic important” în contextul „unei societăţi puternic individualiste”. Papa a subliniat apoi „dificultăţile pe care viaţa comunitară le comportă” invitând la a căuta mijloacele pentru „a favoriza comuniunea…căldura şi adevărul în relaţiile reciproce”. Dar e necesar „un discernământ serios şi constant…pentru a recunoaşte ceea ce vine de la Domnul şi ceea ce îi este contrar”:
• Fără discernământul însoţit de rugăciune şi de reflecţie, viaţa consacrată este în pericol de a se adapta după criteriile acestei lumi: individualismul, consumismul, materialismul; criterii ca fac să înceteze fraternitatea şi fac ca însăşi viaţa consacrată să-şi piardă din farmec şi forţa de atracţie.

În fine, fără a uita scăderea numărului vocaţiilor la viaţa consacrată, în ordine şi congregaţii călugăreşti, mai ales în Europa, Benedict al XVI-lea a relevat că misiunea face parte din însăşi identitatea vieţii celor consacraţi, care sunt chemaţi „să poarte Evanghelia la toţi, fără hotare”:
• Mergeţi, aşadar, şi în fidelitate creativă însuşiţi-vă provocarea noii evanghelizări. Reînnoiţi prezenţa voastră în areopagurile de azi pentru a vesti, cum a făcut Sfântul Paul la Atena, pe Dumnezeul „necunoscut” (Cf Fap, 17,23).
 
Aici serviciul audio: