Audienţa generală a Papei: Sf. Ecaterina de Siena, exemplu de iubire sinceră şi curajoasă faţă de Cristos şi Biserică

RV 24 nov 2010. Papa a vorbit la audienţa generală de miercuri, în aula Paul al VI-lea, despre Sfânta Ecaterina de Siena, fecioară, învăţător al Bisericii, patroana spirituală a Italiei şi copatroană a Europei. Este o femeie care ne învaţă curajul de a-l iubi pe Cristos şi Biserica sa.

Benedict al XVI-lea a amintit că Sf. Ecaterina de Siena a trăit în vremurile tulburi din secolul XIV, aducând o lumină importantă într-o perioadă critică pentru viaţa Bisericii şi ţesutul social din Italia şi Europa:
• "Chiar şi în momentele de greutăţi mai mari, Domnul nu încetează să binecuvânteze poporul său, ridicând Sfinţi şi Sfinte care zguduie minţile şi inimile provocând convertire şi reînnoire".

Ecaterina, din ordinul terţiar dominican şi semi-analfabetă, era o mistică de acţiune, între extaze şi misiuni de pace pe continentul european. Şi în acest context, Papa a reînnoit apelul său adresat Europei pentru a nu uita de rădăcinile sale creştine. Prin îndemnurile sale energice, sfânta din Siena a reuşit să-i convingă pe Papii timpului să se întoarcă de la Avignon, în Franţa, la mormântul sfântului apostol Petru, la Roma. În acelaşi timp, Ecaterina s-a dedicat celor mici şi neînsemnaţi, celor săraci, bolnavi sau în închisoare. În jurul ei, a observat Benedict al XVI-lea, a început să prindă viaţă o adevărată familie spirituală şi mulţi o chemau spunându-i "mamă". "Şi astăzi, a reluat Pontiful, Biserica primeşte un mare beneficiu de la trăirea maternităţii spirituale din partea atâtor femei, consacrate şi laice, care alimentează în suflete gândul către Dumnezeu, învigorând credinţa şi orientând viaţa creştină a multor persoane către piscuri tot mai înalte".

Ca atâţia alţi sfinţi, şi Ecaterina a avut mult de suferit, în special din cauza neîncrederii şi a neînţelegerilor din partea comunităţii sale. În timpul unei viziuni, Isus i-a dăruit un inel, pe care îl putea vedea numai ea, semn al uniunii sale cu Cristos. Mai târziu, a avut loc schimbul mistic al inimii:
• "Domnul Isus i-a apărut având în mână o inimă umană, roşie strălucitoare, i-a deschis pieptul şi a depus-o, spunându-i: 'Scumpă fiică, după cum înainte am luat inima ta pe care mi-ai oferit-o, iată că acum îţi dau inima mea, şi de acum înainte va sta în locul pe care îl ocupa inima ta'. Ecaterina a trăit astfel cu adevărat cuvintele Sfântului Paul 'nu mai trăiesc eu, dar Cristos trăieşte în mine' (Gal 2,20)".

"Asemeni sfintei din Siena – a reluat Papa – fiecare credincios simte nevoia de a se conforma la sentimentele Inimii lui Cristos, pentru a-l iubi pe Dumnezeu şi aproapele aşa cum Cristos însuşi iubeşte". Din această dimensiune cristocentrică, centru vital al oricărei spiritualităţi autentice, ea îşi alimenta iubirea faţă de Euharistie, "dar extraordinar de iubire pe care Dumnezeu îl reînnoieşte mereu pentru a hrăni drumul nostru de credinţă". O altă trăsătură a spiritualităţii ei este legată de darul lacrimilor, "care exprimă o sensibilitate foarte fină şi profundă, capabilă de emoţie şi blândeţe. Nu puţini sfinţi au avut darul lacrimilor, reînnoind emoţia lui Isus însuşi, care nu a ascuns plânsul său în faţa mormântului lui Lazăr şi la durerea Martei şi a Mariei, sau la vederea Ierusalimului, în ultimele zile pe acest pământ... Pentru Ecaterina, lacrimile Sfinţilor se amestecă la Sângele lui Cristos".

Pornind de la iubirea faţă de Euharistie, "deşi era conştientă de lipsurile umane ale preoţilor", a avut un mare respect pentru ei:
• "Ei (preoţii) împărţesc, prin Sacramente şi Cuvânt, forţa mântuitoare a Sângelui lui Cristos. Sfânta din Siena a invitat întotdeauna miniştrii sacri, chiar şi pe Papa, pe care-l numea "dulcele Cristos pe pământ", să fie credincioşi responsabilităţilor lor, mişcată întotdeauna şi numai de iubirea sa profundă şi constantă faţă de Biserică".

Înainte de a muri, la 33 de ani, Ecaterina spunea: "am avut harul unic de a-mi fi consumat şi dăruit viaţa în Biserică şi pentru Sfânta Biserică". De aici, îndemnul final al Papei:
• "Dragi fraţi şi surori, să învăţăm de la Sfânta Ecaterina să iubim cu curaj, în mod intens şi sincer, pe Cristos şi Biserica".

Primiţi şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la finalul audienţei generale de miercuri, în aula Paul al VI-lea, binecuvântare ce ajunge la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă:
• (Binecuvântarea Apostolică).

Aici, serviciul audio: