Criteriul pentru „cine e mai mare” nu este dominarea ci slujirea altora: Benedict
al XVI-lea la consistoriul pentru crearea a 24 noi cardinali; duminică, Liturghie
cu noii cardinali cărora le consemnează inelul, semn al comuniunii mai strânse cu
Sediul lui Petru
(RV - 20 noiembrie 2010) „Criteriul pentru stabilirea „cine e mai mare”
şi „cine este cel dintâi” potrivit modului de evaluare al Dumnezeu nu
este dominarea ci slujirea”: a afirmat sâmbătă dimineaţă Benedict al XVI-lea în
Bazilica Sfântul Petru în timpul ceremoniei consistoriului ordinar public prin care
24 noi membri au intrat în Colegiul cardinalilor: 15 europeni, 2 latino-americani,
2 nord-americani, 4 africani şi un asiatic. 20 dintre ei sunt în vârstă de mai puţin
de 80 de ani şi face parte din cardinalii electori, din totalul de 121 de cardinali
electori, în caz de conclav. Noii cardinali au primit din mâinile papei Benedict al
XVI-lea bereta roşie precum şi titlul de cardinal în Urbe. De fapt toţi cardinalii
fac parte din clerul diecezei de Roma fiind titularii unei bazilici sau biserici din
Roma.
• Secvenţe sonore: trâmbiţe şi cor. Ceremonia a început
la ora 10.30 în bazilica San Pietro, inima lumii catolice. Sunetul „trâmbiţelor de
argint” - instrumente din anticul uz liturgic cu ocazia ceremoniilor pontificale solemne
şi numite astfel datorită sunetului lor cristalin - a marcat împreună cu notele melodiei
„Tu es Petrus - Tu eşti Petru”, intrarea lui Benedict al XVI-lea în bazilica vaticană.
Ajunşi la Altarul Mărturisirii lui Petru, noii cardinali s-au aşezat în semicerc.
După
salutul liturgic, Papa a citit formula de creare şi a proclamat solemn numele celor
24 noi cardinali. Primul dintre ei, cardinalul Angelo Amato, s-a adresat apoi Pontifului
în numele confraţilor săi. Ceremonia a continuat cu liturgia Cuvântului, omilia lui
Benedict al XVI-lea, profesiunea de credinţă şi jurământul cardinalilor. Fiecare nou
cardinal s-a apropiat apoi de Papa şi în genunchi, a primit bereta de culoare roşie,
apoi titlul de cardinal sau diaconia sa, o biserică din Roma sau dintr-o dieceză limitrofă
numită „suburbicară, în funcţie de ordinul la care aparţine: cardinal diacon, cardinal
prezbiter sau cardinal episcop. Ritul a prevăzut de asemenea înmânarea bulei de creare
a cardinalilor, atribuirea titlului sau diaconiei şi schimbul sărutului păcii cu ceilalţi
aleşi şi toţi ceilalţi membri ai colegiului cardinalilor. Celebrarea s-a încheiat
cu rugăciunea universală a credincioşilor, rugăciunea Tatăl nostru şi binecuvântarea
finală.
În Biserică nu are valoare modelul omenesc al dominaţiei, ci logica
aplecării pentru a spăla picioarele, aşa cum a făcut Isus la Ultima Cină înaintea
pătimirii.
Cu o predică vizând în întregime semnificaţia noului minister, noua
slujire la care sunt chemaţi să o asume, Benedict al XVI-lea i-a primit în Colegiul
cardinalilor pe cei 24 noi aleşi, publicaţi în cel de-al treilea consistoriu al Pontificatului
de până acum. Lor, succesorul lui Petru le-a amintit originea, rădăcina acelei legături
„de specială comuniune şi dragoste” care îi leagă de Papa. Demnitatea de cardinal
este atât semnul „solicitudinii” lui Cristos păstor, cât şi cea a lui Dumnezeu jertfit
pe Cruce, pe care culoarea roşie a beretei pusă de Pontif pe capul cardinalilor o
aminteşte în mod viu. Inspirându-se din Evanghelia proclamată în bazilică, unde Isus
explică ucenicilor sensul întâietăţii potrivit lui Dumnezeu, Benedict al XVI-lea a
afirmat: • Orice minister bisericesc este întotdeauna un răspuns la o chemare
a lui Dumnezeu, nu este niciodată rod al unui plan propriu sau al unei ambiţii proprii,
dar este o conformare a propriei voinţe cu cea a Tatălui care este în Ceruri, asemenea
lui Cristos în Ghetsemani. În Biserică nimeni nu este patron, nu este stăpân, dar
toţi sunt chemaţi, toţi sunt atinşi şi călăuziţi de harul divin.
Discuţia
dintre Iacob şi Ioan pentru întâietate şi indignarea celorlalţi apostoli, a observat
Papa, „ridică o întrebare centrală căreia Isus vrea să-i răspundă: cine e mare, cine
este „cel dintâi” înaintea lui Dumnezeu? Ceea ce urmează nu este ideea de predominare
tipică celui care guvernează un Stat, ci are „altă logică”, cea mărturisită de Cristos: •
Criteriul importanţei şi întâietăţii cuiva potrivit lui Dumnezeu nu este dominarea,
ci slujirea; diaconia este legea fundamentală a ucenicului şi a comunităţii creştine,
şi ne lasă să întrevedem ceva din ’Împărăţia sau Stăpânirea lui Dumnezeu’
(…) Este un mesaj ce valorează pentru apostoli, valorează pentru întreaga Biserică,
şi este valabil mai ales pentru cei care au sarcini de conducere în Poporul lui Dumnezeu.
Nu este logica dominaţiei, a puterii conform criteriilor omeneşti, dar logica aplecării
pentru a spăla picioarele, logica slujirii, logica Crucii care este la baza oricărei
exercitări a autorităţii.
„Misiunea la care Dumnezeu vă cheamă” şi care
vă „abilitează la o slujire bisericească şi mai plină de responsabilitate”, a spus
în încheiere Benedict al XVI-lea, „cere o voinţă tot mai mare de a asuma stilul Fiului
lui Dumnezeu”, venit în mijlocul nostru „ ce cel care slujeşte”: • Este vorba
de a-l urma în dăruirea sa de iubire umilă şi totală faţă de Biserică, mireasa sa,
pe Cruce: pe acel lemn bobul de grâu, lăsat să cadă de către Tatăl în pământul lumii,
moare pentru a deveni rod matur. Pentru aceasta e nevoie de o înrădăcinare
şi mai profundă şi trainică în Cristos.
Secvenţe muzicale. Dminică
21 noiembrie la ora 9.30, în solemnitatea lui Cristos Regele Universului, cei 24 noi
cardinali celebrează cu Papa Liturghia solemnă în bazilica Sfântul Petru. În cursul
liturghiei, Benedict al XVI-lea le va înmâna inelul de cardinal semn al legăturii
strânse cu Biserica şi cu episcopul Romei, succesorul Apostolului Petru.
De
notat folosirea limbii latine, expresie a universalităţii , a catolicităţii Bisericii
care se regăseşte în jurul episcopului Romei, şi a câtorva limbi naţionale, expresie
a ţărilor de origine ale noilor cardinali.