2010-11-12 15:28:36

Roma: Părinţii Pasionşti celebrează figura Fericitului Newman printr-un seminar şi un oratoriu muzical


(RV - 12 noiembrie 2010) Cardinalul John Henry Newman, proclamat recent fericit de papa Benedict al XVI-lea cu ocazia călătoriei sale apostolice în Regatul Unit, a fost celebrat vineri la Roma prin două iniţiative promovate de părinţii Pasionişti: o reuniune de studiu la Universitatea Pontificală Laterană şi un Oratoriu intitulat „Visul lui Dominic” care a fost executat vineri seară în premieră. Iniţiativele pun accentul în special pe legătura dintre Fericitul Newman şi Fericitul Dominic Bàrberi care l-a primit în Biserica catolică după convertirea sa.
 
Redacţia noastră centrală l-a contactat pe părintele Fernado Taccone, din rândul călugărilor pasionişti:
• Cel care l-a primit în Biserica catolică pe John Henry Newman, prin trecerea sa la catolicism, a fost pasionistul nostru, părintele Domenico Bàrberi, beatificat în timpul Conciliului Vatican II de papa Paul al VI-lea, în 1963. Şi chiar în acea circumstanţă Paul al VI-lea, în discursul pentru proclamarea de fericit a părintelui Domenico, a vorbit - aşa s-a părut unora - poate mai mult despre Newman decât despre Fericitul Dominic. Beatificarea subliniază atenţia privind rolul fericitului nostru Dominic în convertirea, şi apoi, şi în procesul iniţial de sfinţenie al lui Newman. Prin acest seminar de studiu stabilim o legătură, şi explică aceasta Newman însuşi, în lucrarea „Apologia pro vita sua”: „mare rol a avut în convertirea mea şi în viaţa mea Domenico Bàrberi”.

Care este mesajul comun pe care aceşti doi fericiţi îl dau oamenilor şi credincioşilor de azi?
• Mesajul comun pe care îl dau este căutarea adevărului, căutarea adevărului cu orice preţ. Şi adevărul pentru el nu era o realitate intelectuală: adevărul este Cristos, adevărul este Cuvântul său. Acesta e mesajul mare pe care ei îl dau.

O căutare a adevărului care uneşte credinţa şi raţiunea?
• Credinţa şi raţiunea pentru a îndepărta toate acele ambivalenţe, toate acele contraste care ar putea exista. Teza marelui Newman, în speţă, este însăşi faptul că raportul dintre credinţă şi raţiune e rezolvat de conştiinţă. De aceea, formarea conştiinţei este de o importanţă fundamentală, întrucât acolo, în conştiinţă, în adâncul fiecărui om, se află prezenţa lui Dumnezeu…Prin urmare credinţa şi raţiunea pot foarte bine să se confrunte pe terenul conştiinţei.

Aici serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.