Unul din răspunsurile lui Benedict al XVI-lea la întrebările jurnaliştilor în timpul zborului spre Santiago de Compostela

(RV - 7 noiembrie 2010) La bordul avionului în zbor de la Roma spre Santiago de Compostela, sâmbătă 6 noiembrie, papa Benedict al XVI-lea s-a întreţinut cu ziariştii răspunzând la 6 întrebări formulate în numele lor de către directorul Sălii de presă a Sfântului Scaun. Răspunsul la cea de-a patra întrebare a stârnit cele mai multe reacţii în presa internaţională.
 
Reproducem aici întrebarea şi răspunsul.
- Părintele Lombardi: În aceste luni îşi începe activitatea noul dicaster pentru „noua evanghelizare”. Mulţi s-au întrebat dacă tocmai Spania, cu evoluţia secularizării şi diminuarea rapidă a practicii religioase, este una din ţările la care v-aţi gândit ca obiectiv pentru acest departament, sau de-a dreptul nu este cumva obiectivul principal.

- Papa Benedict al XVI-lea: - Prin înfiinţarea acestui dicaster m-am gândit, într-adevăr, la lumea întreagă întrucât noutatea gândirii, dificultatea de a gândi în noţiunile Scripturii şi teologiei este universală, dar există, fireşte un centru şi acesta îl constituie lumea occidentală cu secularizarea sa, cu laicitatea sa, şi continuitatea credinţei care trebuie să caute să se reînnoiască pentru a fi credinţă, azi, şi pentru a răspunde provocării laicităţii. În Occident, toate ţările mari au modul lor de a trăi această problemă: am avut, de exemplul călătoriile în Franţa, în Republica Cehă, în Regatul Unit, unde peste tot e prezent în mod specific pentru fiecare naţiune, pentru fiecare istorie, aceeaşi problemă, şi aceasta valorează şi în mod accentuat pentru Spania. Spania a fost întotdeauna, pe de o parte o ţară originară a credinţei. Ne gândim la renaşterea catolicismului, în epoca modernă s-a petrecut mai ales mulţumită Spaniei. Figuri ca Sfântul Ignaţiu de Loyola, Sfânta Tereza şi Sfântul Ioan de Avila, sunt figuri care au reînnoit realmente catolicismul şi format fizionomia catolicismului modern. Dar este tot atât de adevărat că în Spania a luat naştere şi o laicitate, un anticlericalism, un secularism puternic şi agresiv cum am văzut chiar în anii ’30 (ai secolului trecut) şi această dispută, mai mult această ciocnire dintre credinţă şi modernitate, amândouă foarte vioaie, se întâmplă şi astăzi din nou în Spania. De aceea, pentru viitorul credinţei şi al întâlnirii - nu ciocnire, dar întâlnire - între credinţă şi laicitate, are un punct central tocmai în cultura spaniolă. În acest sens, m-am gândit la toate ţările mari ale Occidentului dar mai cu seamă la Spania.