Liturghie şi "Angelus" la Barcelona, pentru sfinţirea bisericii "Sacrada Familia",
declarată de Benedict al XVI-lea "Basilica Minor", capodopera lui Gaudí, inspirată
din cărţile naturii, Scripturii şi Liturghiei
(RV - 7 noiembrie 2010) Statul să apere cu hotărâre familia întemeiată pe căsătoria
dintre un bărbat şi o femeie şi să tuteleze sacralitatea şi inviolabilitatea
vieţii. A solicitat papa Benedict al XVI-lea celebrând duminică dimineaţă la Barcelona,
în Spania, Liturghia cu ritul dedicării altarului şi sfinţirii bisericii „Sacrada
Familia - Sfânta Familie”, declarată duminică bazilică minoră. „Frumuseţea este marea
necesitate a omului pentru că îl dezvăluie pe Dumnezeu”, a spus Benedict al XVI-lea
gândindu-se la capodopera lui Antoni Gaudí, conubiu magistral între artă şi liturgie.
La rugăciunea Îngerul Domnului, recitată spre piaţa din faţa Porţii Naşterea Domnului,
Sfântul Părinte l-a amintit pe marele arhitect catalan: „un creştin coerent”, mereu
atent la necesităţile celor mai săraci. Imaginile transmise de televiziunea internaţională
ale Liturghiei din metropola catalană duminică dimineaţă au permis să admirăm în toată
maiestatea lor în special interiorul bazilicii „Sacrada Familia”, într-adevăr o capodoperă
de artă şi arhitectură, universal recunoscută şi, cum s-a spus, „o mare cateheză în
piatră”.
Celebrarea a fost urmărită pe mega-ecrane plasate pe străzile oraşului
de circa 500 de mii de persoane. Prezenţi în bazilică regele Juan Carlos I şi regina
Sofia care înainte de Liturghie l-au întâlnit în privat pe papa Benedict al XVI-lea
în sala muzeală a bazilicii.
Dar să-l ascultăm pe unul dintre trimişii noştri.
Din Barcelona, Paolo Ondarza: • Iubirea generoasă şi indisolubilă a unui bărbat
şi a unei femei este cadrul eficient şi temelia vieţii umane în timpul sarcinii, al
naşterii şi dezvoltării sale, şi în sfârşitul său natural. Numai acolo unde există
iubirea şi fidelitatea, se naşte şi durează adevărata libertate. Contemplând impunătoarele,
dar esenţiale bolţi albe ale minunatei bazilici a Sfintei Familii, operă arhitecturală
concepută în urmă cu 130 de ani de Antoni Gaudí iar astăzi în fază de finalizare,
mulţumită celor mai sofisticate tehnici de construcţie, Benedict al XVI-lea a amintit
că nu trebuie a se mulţumi cu progresele ştiinţifice obţinute, dacă acestea nu sunt
însoţite de progresele morale. • De aceea, - a spus - Biserica invocă
măsuri adecvate, economice şi sociale, pentru ca femeia să poată găsi deplina sa realizare
în casă şi în muncă, pentru ca bărbatul şi femeia care se unesc în căsătorie şi formează
o familie să fie susţinuţi cu determinare de către Stat, pentru ca să fie apărată
ca sacră şi inviolabilă viaţa copiilor din momentul conceperii, pentru ca natalitatea
să fie stimată, valorizată şi susţinută pe plan juridic, social şi legislativ. De
aceea, Biserica se opune oricărei forme de negare a vieţii umane şi susţine ceea ce
promovează ordinea naturală în domeniul instituţiei familiale.
Din exemplul
Sfintei Familii din Nazaret s-a inspirat Asociaţia „Prietenii Sfântului Iosif” care
în ultimii 20 de ani ai secolului al XIX-lea a luat iniţiativa de a construi templul,
şi a încredinţat lui Gaudí, „arhitect genial şi creştin coerent”, - a amintit Papa
- „a cărui flacără a credinţei a rămas aprinsă până la capătul vieţii sale, trăită
cu demnitate şi austeritate profundă. • M-a impresionat mai ale siguranţa cu
care Gaudí, în faţa nenumăratelor dificultăţi pe care a trebuit să le înfrunte, exclama
plin de încredere în Providenţa divină: „Sfântul Iosif va completa templul”. De aceea
- a continuat episcopul Romei - acum nu este lipsit de semnificaţie faptul că îl dedică
un papă al cărui nume de botez este Iosif.
Între cărţile din care
Gaudí se inspira în conceperea planului pentru „Sacrada Familia”, „preamărire lui
Dumnezeu sculptată în piatră”, sunt: cartea naturii, cartea Sfintei Scripturi şi cartea
Liturgiei. El - a explicat succesorul lui Petru - a introdus înăuntrul edificiului
sacru pietre, arbori şi viaţă umană, pentru ca toată creaţia să converge în lauda
divină, dar, în acelaşi timp a purtat afară „retablurile”, panourile verticale sculptate
şi pictate, pentru a pune înaintea oamenilor misterul lui Dumnezeu. A realizat deci
una din sarcinile cele mai importante: depăşirea sciziunii dintre conştiinţa umană
şi conştiinţa creştină, dintre existenţa în această lume vremelnică şi deschiderea
spre viaţa veşnică, dintre frumuseţea lucrurilor şi Dumnezeu ca frumuseţe. Papa a
evidenţiat rolul indispensabil al frumuseţii în viaţa omului: • Frumuseţea -
a spus - este marea necesitate a omului; este rădăcina din care cresc trunchiul păcii
noastre şi roadele speranţei noastre. Frumuseţea este şi revelatoare de Dumnezeu pentru
că, asemenea lui, opera frumoasă este pură gratuitate, invită la libertate şi smulge
din egoism.
Utilizând imaginea pietrelor care susţin întregul complex al
bazilicii „Sacrada Familia” Pontiful a indicat în Cristos piatra care susţine greutatea
lumii, care menţine coeziunea Bisericii, îi dă consistenţă şi adună în unitate toate
cuceririle omenirii. De la Cristos - a spus - Biserica primeşte propria viaţă, el
este stânca pe care se întemeiază credinţa noastră. Şi în continuare îndemnul: „să
arătăm lumii adevăratul chip al lui Dumnezeu, Dumnezeu de pace nu de violenţă, de
libertate nu de constrângere.
La începutul Liturghiei Benedict al XVI-lea a
îndeplinit ritul sugestiv al dedicării altarului, a binecuvântat apa şi a sfinţit
noua casă a prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Semnificativă ungerea altarului
şi a pereţilor bisericii cu Sfânta Crismă sau Sfântul Mir. Succesorul lui Petru a
stropit cu mâinile suprafaţa mesei de altar.
La terminarea Liturghiei, cardinalul
arhiepiscop de Barcelona, Luis Martínez Sistach a dat citire bulei, cu „incipit” în
latină şi continuată în catalană, prin care biserica Sfânta Familie era declarată
„Basilica Minor”. Apoi Papa a înmânat rectorului cheile de la porţile bazilicii.
În
limba catalană la rugăciunea Îngerul Domnului, Papa a comentat cu bucurie actul sfinţirii
măreţului lăcaş de rugăciune. • Dimineaţa aceasta am avut satisfacţia să declar
această biserică Bazilică minoră. Această zi este un punct semnificativ într-o
istorie lungă de aspiraţii, muncă şi generozitate, ce durează de mai bine de un secol. •
Cred că dedicarea acestei biserici a Sfintei Familii, într-o epocă în care omul pretinde
să-şi clădească viaţa ne mai ţinând cont de Dumnezeu, ca şi cum el nu ar mai avea
nimic să-i spună, este un eveniment de mare semnificaţie. Gaudí, cu opera sa - a subliniat
Papa - ne arată că Dumnezeu este adevărata măsură a omului, că secretul adevăratei
originalităţi consistă, cum spunea el, în a se întoarce la originea care este Dumnezeu.
Definind
dedicarea bazilicii Sfânta Familie un moment culminat al istoriei pământului catalan
care, mai cu seamă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a dat o mulţime de sfinţi
şi fondatori, de martiri şi poeţi creştini, Benedict al XVI-lea a invocat de la Dumnezeu
o nouă generaţie de martori ai lui Cristos.
Şi la Barcelona, duminică, la fel
ca sâmbătă la Santiago de Compostela, în ciuda contestaţiilor izolate, bucuria credincioşilor
a colorat străzile şi a făcut să răsune pieţele.