Cercetarea ştiinţifică să fie locul de dialog şi întâlnire dintre om şi Creatorul
său: Benedict al XVI-lea către Academia Pontificală de Ştiinţe
(RV - 28 octombrie 2010) Ştiinţa să fie orientată spre căutarea adevărului:
acesta este îndemnul lui Benedict al XVI-lea adresat, joi dimineaţă, primind în Sala
Clementină din Vatican participanţii la Plenara Academiei Pontificale de Ştiinţe.
Papa a pus în lumină punctele de contact dintre credinţă şi cercetarea ştiinţifică
şi a reafirmat încurajarea Bisericii pentru un progres ştiinţific care să fie în mod
real spre beneficiul umanităţii. Pontiful l-a amintit cu afecţiune şi gratitudine
pe fizicianul Nicola Cabibbo, preşedintele Academiei decedat recent.
Nu trebuie
să privim la ştiinţă ca şi cum ar fi un panaceu, un leac universal, nici cu sentimente
de frică. A spus Benedict al XVI-lea care a avertizat în legătură cu aceste două viziuni
extremiste ale cercetării ştiinţifice. Papa s-a oprit apoi asupra obiectului real
al ştiinţei, şi în lumina progreselor extraordinare din ultimul secol: • “Its
task was and remains a patient yet passionate…” Sarcina sa - a observat - este
şi rămâne o cercetare răbdătoare şi în acelaşi timp pasionată a adevărului, cu privire
la cosmos, natură” şi fiinţa umană. O cercetare care poate cunoaşte “succese şi eşecuri”.
Dezvoltarea sa poate înregistra momente înălţătoare, când sunt descoperite aspecte
complexe al naturii, dar şi de umilinţă când teorii potrivit cărora se care se credea
că ar fi descoperit unele fenomene se dovedesc în schimb doar parţiale.
Papa
a reafirmat astfel stima Bisericii faţă de cercetătorii ştiinţifici şi gratitudinea
pentru eforturile lor pe care continuă să le încurajeze. De altfel, a adăugat, şi
oamenii de ştiinţă „preţuiesc tot mai mult nevoia de a se deschide spre filozofie”
pentru a descoperi „întemeierea logică şi epistemologică a metodologiei lor: •“For
her part, the Church is convinced that scientific…” Din partea sa - a afirmat
- Biserica este convinsă că în definitiv activitatea ştiinţifică primeşte beneficii
din recunoaşterea dimensiunii spirituale a omului şi căutării sale” de răspunsuri
ultime.
Cuvinte însoţite de auspicii pentru o colaborare dintre credinţă şi
cercetare: • “Scientists do not create the world…” Oamenii de ştiinţă -
a spus - nu creează lumea”. Mai degrabă, caută să imite legile pe care natura le manifestă.
Experienţa lor ca fiinţe umane este din acest motiv cea a percepţiei unei legi, a
unui logos. Aceasta ne face „să admitem existenţa unei Raţiunii atotputernice care
este diferită de om şi care susţine lumea” Acesta, a relevat Papa , este „punctul
de întâlnire dintre ştiinţa naturală şi religie”. Drept rezultat, ştiinţa „devine
un loc de dialog, de întâlnire dintre om şi natură şi, în mod potenţial, chiar între
om şi Creatorul său”. Privind apoi la experienţa ştiinţifică a secolului 20, tema
Plenarei Academiei, Benedict al XVI-lea a propus o reflecţie ulterioară asupra rezultatelor
pe care ştiinţa ar trebui să le urmărească: • “First, as increasing accomplishments
of the sciences…” Înainte de toate - a constatat - întrucât multiplicarea progreselor
ştiinţifice măresc uimirea noastră asupra complexităţii naturii, este tot mai mult
simţită nevoia unei abordări interdisciplinare legate de o reflecţie filozofică menită
să conducă la o sinteză”. În afară de aceasta, a mai spus, progresul ştiinţific trebuie
să fie realizat întotdeauna în vederea fraternităţii şi păcii, „pentru a ajuta la
rezolvarea marilor probleme ale omenirii şi a dirija eforturile fiecăruia spre binele
omului şi dezvoltarea integrală a popoarelor lumii”.
În secolul al XXI-lea,
a încheiat Papa, progresul se va putea deci defini cu adevărat pozitiv dacă oamenii
de ştiinţă vor reuşi să aplice descoperirile lor ţinând cont de ceea ce este just
şi bun. Aici serviciul audio: