2010-10-28 14:11:48

Cercetarea ştiinţifică să fie locul de dialog şi întâlnire dintre om şi Creatorul său: Benedict al XVI-lea către Academia Pontificală de Ştiinţe


(RV - 28 octombrie 2010) Ştiinţa să fie orientată spre căutarea adevărului: acesta este îndemnul lui Benedict al XVI-lea adresat, joi dimineaţă, primind în Sala Clementină din Vatican participanţii la Plenara Academiei Pontificale de Ştiinţe. Papa a pus în lumină punctele de contact dintre credinţă şi cercetarea ştiinţifică şi a reafirmat încurajarea Bisericii pentru un progres ştiinţific care să fie în mod real spre beneficiul umanităţii. Pontiful l-a amintit cu afecţiune şi gratitudine pe fizicianul Nicola Cabibbo, preşedintele Academiei decedat recent.

Nu trebuie să privim la ştiinţă ca şi cum ar fi un panaceu, un leac universal, nici cu sentimente de frică. A spus Benedict al XVI-lea care a avertizat în legătură cu aceste două viziuni extremiste ale cercetării ştiinţifice. Papa s-a oprit apoi asupra obiectului real al ştiinţei, şi în lumina progreselor extraordinare din ultimul secol:
“Its task was and remains a patient yet passionate…” Sarcina sa - a observat - este şi rămâne o cercetare răbdătoare şi în acelaşi timp pasionată a adevărului, cu privire la cosmos, natură” şi fiinţa umană. O cercetare care poate cunoaşte “succese şi eşecuri”. Dezvoltarea sa poate înregistra momente înălţătoare, când sunt descoperite aspecte complexe al naturii, dar şi de umilinţă când teorii potrivit cărora se care se credea că ar fi descoperit unele fenomene se dovedesc în schimb doar parţiale.

Papa a reafirmat astfel stima Bisericii faţă de cercetătorii ştiinţifici şi gratitudinea pentru eforturile lor pe care continuă să le încurajeze. De altfel, a adăugat, şi oamenii de ştiinţă „preţuiesc tot mai mult nevoia de a se deschide spre filozofie” pentru a descoperi „întemeierea logică şi epistemologică a metodologiei lor:
•“For her part, the Church is convinced that scientific…” Din partea sa - a afirmat - Biserica este convinsă că în definitiv activitatea ştiinţifică primeşte beneficii din recunoaşterea dimensiunii spirituale a omului şi căutării sale” de răspunsuri ultime.

Cuvinte însoţite de auspicii pentru o colaborare dintre credinţă şi cercetare:
• “Scientists do not create the world…” Oamenii de ştiinţă - a spus - nu creează lumea”. Mai degrabă, caută să imite legile pe care natura le manifestă. Experienţa lor ca fiinţe umane este din acest motiv cea a percepţiei unei legi, a unui logos. Aceasta ne face „să admitem existenţa unei Raţiunii atotputernice care este diferită de om şi care susţine lumea” Acesta, a relevat Papa , este „punctul de întâlnire dintre ştiinţa naturală şi religie”. Drept rezultat, ştiinţa „devine un loc de dialog, de întâlnire dintre om şi natură şi, în mod potenţial, chiar între om şi Creatorul său”.
Privind apoi la experienţa ştiinţifică a secolului 20, tema Plenarei Academiei, Benedict al XVI-lea a propus o reflecţie ulterioară asupra rezultatelor pe care ştiinţa ar trebui să le urmărească:
• “First, as increasing accomplishments of the sciences…” Înainte de toate - a constatat - întrucât multiplicarea progreselor ştiinţifice măresc uimirea noastră asupra complexităţii naturii, este tot mai mult simţită nevoia unei abordări interdisciplinare legate de o reflecţie filozofică menită să conducă la o sinteză”. În afară de aceasta, a mai spus, progresul ştiinţific trebuie să fie realizat întotdeauna în vederea fraternităţii şi păcii, „pentru a ajuta la rezolvarea marilor probleme ale omenirii şi a dirija eforturile fiecăruia spre binele omului şi dezvoltarea integrală a popoarelor lumii”.

În secolul al XXI-lea, a încheiat Papa, progresul se va putea deci defini cu adevărat pozitiv dacă oamenii de ştiinţă vor reuşi să aplice descoperirile lor ţinând cont de ceea ce este just şi bun.
 
Aici serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.