2010-10-26 16:55:13

Dossier Caritas Migrantes: aproape 5 milioane de străini regulari în Italia, dar persistă ostilităţi şi discriminări; românii cei mai mulţi, şi stigmatizaţi


(RV - 26 octombrie 2010) Un imigrat din 12 rezidenţi, pentru un total de circa 5 milioane de străini regulari în Italia. Roma şi Milano sunt comunele care primesc numărul cel mai mare. Comunitatea cea mai numeroasă este cea rămână, urmată de albanezi şi de marocani. Imigraţii reprezintă 10% din cei cu loc de muncă, contribuie cu 11% Produsul Intern Brut. Cu toate acestea, italieni îi privesc cu neîncredere şi au atitudini de închidere faţă de ei. Sunt datele publicate marţi 26 octombrie de Caritas/Migrantes care au prezentat al XX-lea Dosier statistic asupra imigraţiei, având anul acesta ca titlul „Pentru o cultură a celuilalt”.

Pentru noi s-a aflat Francesca Sabatinelli:
În urmă cu 20 de ani lua naştere Dossier Caritas Migrantes, de atunci populaţia imigrată a crescut de aproape 20 de ori, ajungând la cifra de 5 milioane. Au crescut însă şi temerile şi formele de închidere faţă de imigraţi. Dossier 2010 „Pentru o cultură a celuilalt”, explică în detalii că „ceea ce i-a predispus negativ pe italieni faţă de prezenţa imigraţilor” a fost criza mondială. Asupra imigraţilor, reţinuţi în mod eronat şi o cauză a acesteia, s-a răsfrânt efectele: mulţi sunt au fost concediaţi, au fost constrânşi să părăsească ţara sau „să lunece în clandestinitate, în iregularitate”.

Franco Pittau este coordonatorul acestui Dossier:
• Pe de o parte, exigenţele demografice, ocupaţionale ale ţării, cer un continuu aflux de forţă de muncă suplimentară. Pe de alta, sensibilitatea noastră faţă de noii veniţi scade. Prin urmare, avem nevoie de ei, dar nu-i vrem. Şi aceasta nu pentru a spune că un mare fenomen, ca imigraţia nu comportă probleme, serveşte însă pentru a scoate Italia din impas pentru a se putea gândi la viitor şi poate face acest lucru doar avându-i aproape pe imigraţi.

Însă ceea ce este în dificultate este sistemul economic al Italiei, deoarece cu imigraţia sunt conexe multe şanse. Imigraţii, se întreabă Dossier, sunt o problemă sau mai degrabă o soluţie?

Acelaşi Franco Pittau:
• După părerea noastră, noi de la Caritas/Migrantes, pentru rezolvarea problemei putem vedea cât plătim pentru imigraţi şi cât ne dau imigraţii. Pentru sistemul public italian ei costă 10 miliarde de euro. În schimb cât dau imigraţii în fiecare an? Dau 11 miliarde de euro. Nu trebuie să se spună că imigraţii grevează pre mult şi nu avem fonduri: ei depun mi multe fonduri decât consumă.

Imigraţii sunt din ce în ce mai activi în sistemul de întreprinderi şi autonom, sunt titulari în proporţie de 3,5% din întreprinderi, declară fiscului un venit impozabil de peste 33 miliarde de euro. Ca salariaţi primesc salarii cu mut inferioare decât cele ale italienilor. Sunt apoi „un factor de reechilibru demografic deosebit de important”. 240 de mii de căsătorii mixte între 1996 şi 2008, peste jumătate de milion persoanele care au căpătat cetăţenia, circa 600 de mii străini născuţi direct în Italia:
• În Italia, ni pare aproape că se vrea a vorbi despre integrare fără a pune la dispoziţie bani pentru susţinerea integrării. Această politică nu se face prin slogane, dar se face orientând energiile spre obiective adecvat, dedicând puţin mai multe fonduri, depăşind discriminările. De exemplu, mulţi s-au onorat să nu de-a un bonus pentru copii mamelor imigrate, dar aceasta e un lucru foarte urât. Imigraţia comportă probleme, însă este o şansă. Este nevoie de o ideologie pozitivă. Şi câţi au o ideologie pozitivă despre imigraţie?

De fapt, continuă stigmatizarea albanezilor, a românilor, dar sunt mai ales romii, grupul „cel mai mult discutat”. La aceasta, însă, răspunde datul că „italienii şi străinii în poziţie regulară au o rată de criminalitate asemănătoare”. Iregularii sunt între 500-700 de mii, în scădere, graţie ultimei regularizări, dar şi deoarece criza atrage mai puţine sosiri. Împotriva oricărei idei, la originea ilegalităţii nu sunt debarcările, ci intrarea legală: sosiri pentru turism, pentru afaceri, pentru vizite, care se schimbă în clandestinitate. Dacă rămâne necesar controlul coastelor mării, nu trebuie uitat dreptul de azil şi protecţia umanitară. „Italia este o ţară de triere şi destinaţie forţată pentru femei, bărbaţi şi minori, victime ale traficului de diferită natură. De la sindromul invaziei, conclude Dossier Caritas/ Migrantes, trebuie să se treacă la mentalitatea întâlnirii.
 







All the contents on this site are copyrighted ©.