Pace şi libertate religioasă în Orientul Mijlociu: Papa în omilia Liturghiei de încheiere a Sinodului special al Episcopilor. Noua evanghelizare, tema Sinodului general din 2012

(RV - 24 octombrie 2010) A nu se resemna niciodată în lipsa păcii. Pacea e posibilă. Pacea este urgentă. Este vibrantul apel lansat duminică dimineaţă de Benedict al XVI-lea, în timpul Liturghiei de încheiere a Sinodului special pentru Orientul Mijlociu, celebrată în Bazilica Sfântul Petru, la mormântul Apostolului. În predica sa, Pontiful a reafirmat şi necesitatea de a garanta „o autentică libertate religioasă şi de conştiinţă” şi de a continua drumul ecumenic şi dialogul cu islamul. Apoi, Sfântul Părinte a anunţat Sinodul general ordinar pentru anul 2012, dedicat noii evanghelizări. Evanghelia duminicii a fost proclamată în latină şi greacă în timp ce intenţiile sau ecteniile de la rugăciunea credincioşilor au fost în arabă, engleză, farsi (persiană), turcă şi ebraică: rugăciuni pentru abaterea zidurilor „prejudecăţii şi duşmăniei” şi pentru sprijin „celor persecutaţi din cauza Evangheliei”.

• Nu trebuie niciodată a se resemna în cazul lipsei de pace. Pacea este posibilă. Pacea este urgentă.

În acest îndemn puternic Benedict al XVI-lea rezumă speranţele acumulate de Sinodul pentru Orientul Mijlociu. Un Sinod dedicat „comuniunii cu Isus şi mărturisirii iubirii sale”, aminteşte Papa, în care episcopii au „împărtăşit bucuriile şi durerile, preocupările şi speranţele creştinilor din Orientul Mijlociu”. Către ei s-a îndreptat reflecţia constantă a lucrărilor Adunării:
• Gândul se îndreaptă spre atâţia fraţi şi surori care trăiesc în regiunea medio-orientală şi care se găsesc în situaţii dificile, uneori foarte grele, atât din cauza lipsurilor materiale, cât şi a descurajării, a stării de tensiune şi uneori din pricina fricii. Cuvântul Domnului ne oferă azi şi o lumină de speranţă mângâietoare, acolo unde prezintă rugăciunea.

Legătura dintre rugăciune şi dreptate devine astfel fundamentală, continuă Pontiful, deoarece „strigătul celui sărac şi al celui asuprit află un ecou imediat în Dumnezeu”, care vrea să intervină „pentru a reda un viitor de libertate, un orizont de speranţă”.

Apoi Benedict al XVI-lea enumără provocările pe care trebuie să le înfrunte Biserica catolică în Orientul Mijlociu. Prima este comuniunea, atât internă cât şi externă, pe care vrea să o înfăptuiască cu „profundă convingere”, favorizând şi participarea credincioşilor laici pentru ca să se deschidă „dimensiunii Bisericii universale”:
• Avem nevoie de umilinţă, pentru a ne recunoaşte limitele, erorile şi omisiunile, pentru a putea forma cu adevărat ’o singură inimă şi un singur suflet’. O mai deplină comuniune în interiorul Bisericii Catolice favorizează şi dialogul ecumenic cu celelalte Biserici şi Comunităţi ecleziale.

A doua provocare priveşte prezenţa creştinilor în Orientul Mijlociu: este adevărat, spune Papa, că sunt puţin numeroşi, dar sunt purtători ai Vestei celei Bune a iubirii lui Dumnezeu pentru om, ai Cuvântului de mântuire:
• Acest Cuvânt de mântuire (…) este singurul Cuvânt în stare să rupă cercul vicios al răzbunării, urii şi violenţei. Dintr-o inimă purificată, în pace cu Dumnezeu şi cu aproapele, pot lua naştere propuneri şi iniţiative de pace la nivel local, naţional şi internaţional. În asemenea lucrare, la realizarea căreia este chemată întreaga comunitate internaţională, creştinii, cetăţeni cu titlu deplin, pot şi trebuie să-şi dea contribuţia în spiritul fericilor, devenind făuritori de pace şi apostoli de reconciliere în beneficiul întregii societăţi.

 
De prea mult timp, subliniază Benedict al XVI-lea, în această regiune persistă conflicte, războaie, violenţe, terorism. Pacea, dar al lui Dumnezeu, este şi rezultat al unui efort colectiv: al oamenilor de bunăvoinţă, al instituţiilor naţionale şi internaţionale, pentru că „nu trebuie niciodată a se resemna în faţa lipsei păcii. Pacea este posibilă. Pacea este urgentă”.
• Pacea este condiţia indispensabilă pentru o viaţă demnă a persoanei umane şi a societăţii. Pacea este şi cel mai bun remediu pentru a evita emigrarea din Orientul Mijlociu (…) Să ne rugăm pentru pacea în Ţara Sfântă. Să ne rugăm pentru pacea în Orientul Mijlociu, angajându-ne pentru ca atare dar al lui Dumnezeu oferit oamenilor de bunăvoinţă să se răspândească în lumea întreagă.

Cea de-a treia provocare pentru Biserica catolică în regiune, spune mai departe Papa, este promovarea unei „autentice libertăţi religioase şi de conştiinţă”, adesea foarte limitată, în timp ce ea este un drept fundamental al persoanei umane pe care fiecare Stat este ţinut să-l respecte şi o contribuţie pe care creştinii o pot aduce societăţii:
• Lărgirea acestui spaţiu de libertate devine o exigenţă pentru a garanta tuturor celor care aparţin la diferite comunităţi religioase adevărata libertate de a trăi şi profesa propria credinţă. Atare argument ar putea deveni obiect de dialog între creştini şi musulmani, dialog a cărui urgenţa şi utilitate a fost reafirmată de Părinţii sinodali.

În afară de aceasta, pentru a răspunde unei „profunde exigenţe” a Orientului Mijlociu şi nu numai, Benedict al XVI-lea a anunţat viitoarea Adunare generală ordinară a Sinodului episcopilor, dedicată evanghelizării.

Papa a spus că - „după ce a consultat episcopatul din lumea întreagă şi după ce a ascultat Consiliul Ordinar al Secretariatului general al Sinodului Episcopilor”:
• Am decis să dedic următoarea Adunare Generală Ordinară, în 2012, următoarei teme: „Nova evangelisatio ad christianam fidem tradendam - Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine”.

În fine, Papa i-a asigurat pe credincioşii di Orientul Mijlociu: „Nu sunteţi niciodată singuri - le-a spus - Sfântul Scaun şi întreaga Biserică vă însoţeşte”.

Aici serviciul audio: