Prezentate propoziţiile finale ale Sinodului: pace, speranţă şi comuniune pentru creştinii din orientul Mijlociu; duminică Liturghia de încheiere prezidată de Papa

(RV - 23 octombrie 2010) Pace, speranţă, comuniune: Sinodul pentru Orientul Mijlociu întemeiază pe aceste trei principii cele 44 de Propositiones - Propoziţiie finale, prezentate şi votate sâmbătă dimineaţă în prezenţa Papei, în timpul ultimei Adunări generale. În mod obişnuit, este vorba de un document rezervat exclusiv Pontifului, dar Benedict al XVI-lea a autorizat publicarea unei scheme.
La terminarea lucrărilor, Părinţii sinodali au împărtăşit cu bucurie momentul agapei frăţeşti cu Sfântul Părinte, care a avut astfel prilejul să le mulţumească subliniind bogăţia pluralităţii în Biserica Catolică din Orientul Mijlociu. Duminică 24 octombrie, la ora 10.30, în bazilica Sfântul Petru Părinţii sinodali vor lua parte la Liturghia de încheiere a Sinodului, prezidată de Benedict al XVI-lea.

Vorbeşte cu o singură voce Orientul Mijlociu, o singură voce articulată în cele 44 Propositiones - Propoziţii finale. Un document tehnic şi programatic, dar scris pe un ton viu care aminteşte de mai multe ori pacea, speranţa şi comuniunea. Împărţite în trei grupuri - prezenţa creştină în Orientul Mijlociu, comuniune eclezială şi mărturie creştină, Propoziţiile reparcurg teme discutate în plen, de la importanţa Cuvântului lui Dumnezeu, a cărui lectură şi meditare trebuie încurajată, cu sugestia de a proclama un An Biblic, la denunţarea persecuţiilor şi violenţelor împotriva creştinilor în Orientul Mijlociu, care uneori ajung la martiraj. Centrale angajarea pentru pace, cu guvernele chemate în cauză ca să aplice rezoluţiile ONU, pentru ca emigraţii şi imigraţii să fie tutelaţi în drepturile lor, fără deosebire de naţionalitate şi religie, să primească ajutor juridic şi umanitar şi să nu piardă legăturile cu ţările de origine. Cât priveşte comuniunea, atât externă cât şi internă cu Biserica, Sinodul reafirmă principiul că varietatea nu dăunează unităţii, cere o mai mare colaborare între ierarhiile bisericeşti, susţine noile mişcări, dar al Spiritului pentru întreaga Biserică, să lucreze în uniune cu episcopii. Şi mai departe: Sinodul îi ascultă pe tineri, îi încurajează să nu renunţe la visurile lor, să privească la Cristos pentru a construi punţi de dialog.

Atenţia Aulei se îndreaptă şi spre femei, spre copii, spre familie: toţi trebuie susţinuţi, tutelaţi şi apăraţi în demnitate şi în drepturi. Laicii sunt chemaţi la evanghelizare, se aminteşte mijloacelor de comunicaţie şi instituţiilor educative catolice să promoveze mesajul lui Cristos, acordând atenţie şi celor mai săraci şi celor dizabili. Apoi, se acordă spaţiu dialogului, ecumenic şi interreligios care trebuie să fie, departe de confesionalism, extremism, antisemitism, vizând respectul reciproc pentru a promova dreptatea, pacea, şi drepturile fundamentale precum cel la libertatea religioasă, de cult şi de conştiinţă. Religia şi politica să se distingă una de alta, urează Sinodul, să fie egalitate între drepturi şi îndatori iar pluralismul religios să fie respectat, Aula Sinodului subliniază şi importanţa ca persoanele consacrate, călugări şi călugăriţe, să dea exemplu bun prin coerenţă între viaţă şi cuvinte, necesitatea de a apăra Doctrina socială a Bisericii, de a salvgarda Creaţia, de a aprofunda pregătirea catiheţilor pentru ca Evanghelia să propusă fără timiditate nici provocare, şi de a reînnoi liturgia, unde e necesar, privind la contextul actual. Propoziţii specifice, apoi, sugerează să se lucreze la unificarea datei Crăciunului şi a Paştelui, la a institui o sărbătoare a martirilor Orientului, de a promova folosirea limbii arabe în instituţiile Sfântului Scaun, adoptând şi o traducere arabă comună a rugăciunii Tatăl nostru. S-a luat în considerare un studiu asupra a două posibilităţi: extinderea jurisdicţiei Patriarhilor antici şi în afara teritoriilor lor şi a permite preoţilor căsătoriţi să lucreze în afara hotarelor Patriarhatelor.

Multe din aceste teme, evident, se regăsesc şi în Mesajul final al Sinodului, votat vineri după amiază şi adresat Poporului lui Dumnezeu. Ceea ce se schimbă este tonul: urmărind divulgarea sa, Mesajul vorbeşte cu voce înflăcărată şi defineşte „o cotitură istorică” actualul context al Orientului Mijlociu, în care toţi sunt chemaţi să poarte mesajul lui Cristos cu curaj, adevăr şi obiectivitate.

În privinţa aspectului politic, Sinodul cheamă în cauză guvernele locale şi comunitatea internaţională, pentru ca să tuteleze dreptul de cetăţenie, libertatea de conştiinţă şi de cult. În conflictul israeliano-palestinian Sinodul cere ca soluţia celor două State să devină o realitate şi să nu rămână un vis, iar Irakul să vadă capătul unui război asasin. În acest context, violenţa, terorismul, rasismul sunt condamnate, împreună cu antisemitismul, anticreştinismul şi islamofobia. În fine, atât Mesajul cât şi Propoziţiile finale încredinţează ocrotirii Fecioarei Maria viitorul oamenilor. Astfel, împreună cu Maica Domnului, Sinodul îşi închide porţile. Revine acum lumii să nu uite vocea sa.

La terminarea lucrărilor sâmbătă dimineaţă, întâlnind ziariştii în Sala de presă a Sfântului Scaun, patriarhul Antonios Naguib, raportorul general al Adunării, a rezumat astfel semnificaţia Sinodului:
• Acest Sinod ne-a dat ocazia să vorbim despre realităţile noastre şi să ne exprimăm speranţele şi voinţa de a colabora cu toţi pentru binele Bisericilor noastre şi al societăţilor noastre.

La rândul său, mons. Soueif, secretarul special al Sinodului a reafirmat importanţa dialogului intereereligios, definindu-l astfel:
• Este un semn al acestei mărturii de iubire, al valorilor Evangheliei şi al valorilor umane. Apoi, trebuie spus că pornind de la fraternitate, de la respect, de la libertate, de la valori spirituale şi umane se face dialogul.

Aici serviciul audio: