2010-10-22 15:37:39

Patriarhul Twal la Sinod: prezenţa pelerinilor arată că Ţara Sfântă nu este abandonată


(RV - 22 octombrie 2010) Grupuri de lucru - Circuli minores - cu uşile închise, vineri dimineaţă, la Sinodul pentru Orientul Mijlociu, în curs în Vatican pe tema Comuniune şi mărturie”. În program, studierea amendamentelor colective la documentele conclusive. În cursul după amiezii, a fost prezentat şi pus la vot Mesajul final al actualei adunări sinodale. În cele două săptămâni de lucrări episcopii au subliniat, între celelalte priorităţi pentru Biserica din Orientul Mijlociu, necesitatea de a susţine pastorala vocaţiilor şi aceea de a încuraja formarea seminariştilor pentru misiuni.

În această privinţă, episcopul de Gibuti şi administrator apostolic de Mogadishu, mons. Giorgio Bertin, vorbind despre comuniunea eclezială a evidenţiat importanţa unei reale „împărţiri de bunuri” în sânul Bisericii, propunând crearea unei „bănci de preoţi fără frontieră”, gata să fie trimişi în situaţii de urgenţă.

Să-l ascultăm pe mons. Bertin intervievat de unul dintre trimişii noştri la Sinod:
• Există situaţii neprevăzute şi dramatice la care trebuie să se răspundă imediat şi în asemenea cazuri trebuie să existe o anumită disponibilitate. Acesta este aspectul pe care am putea să-l numim puţin slab, deoarece există riscul de a avea preoţi fără o mare pregătire.

Ce credeţi că lipseşte în prezent în formarea preoţilor?
• În ce mă priveşte, am povestit istoria primilor misionari în Somalia, care s-au dus acolo fără pregătire, şi am spus şi că formarea se face, dar că este important să existe spirit de generozitate şi de sacrificiu. Acestea sunt pentru mine două cuvinte foarte importante.

Auspiciile pentru acest Sinod?
• Aş zice că aspectul comuniunii trebuie să devină cu adevărat mai efectiv, real. Comuniune, şi deci şi comuniune de bunuri: personal, am făcut propunerea ca Orientul Mijlociu şi la fel şi restul Bisericii, să se gândească la a forma o „bancă” de preoţi pentru dieceze, pentru situaţii deosebit de dificile. Este o invitaţie pe care am făcut-o şi Orientului Mijlociu de a contribui şi, în consecinţă, a se deschide mai mult spiritului misionar: să împărţim mai mult, să căutăm să trăim cu adevărat mai bine această comuniune care există între noi, această frăţietate, dar să o trăim în mod mai concret.

A vizita Ţara Sfântă pentru a-i încuraja pe creştini să rămână în locurile predicării Evangheliei, locuri frământate de ani de violenţe. Pentru a contrasta fuga unor întregi familii creştine Părinţii sinodali reafirmă importanţa pelerinajelor. Prezenţa pelerinilor - a spus patriarhul de Ierusalim al Latinilor, mons. Fouad Twal - este vitală pentru Biserica din Orientul Mijlociu.
 
Să-l ascultăm:
• Într-adevăr prezenţa lor înseamnă că a mea şi comunitatea creştină care se află în Ţara Sfântă nu este abandonată, nu este uitată. Prezenţa voastră înseamnă mult pentru noi.

Aţi spus că trebuie evitat ca Ţara Sfântă să devină un „muzeu în aer liber”…
• Nu va deveni niciodată, niciodată. Chiar dacă am spus-o, nu va deveni. Esti Cineva care a spus: „Nu vă temeţi, eu sunt cu voi”. Trebuie să ne întoarcem şi să luăm în serios aceste cuvinte ale Domnului. Dacă Domnul e cu noi, nu trebuie să ne fie teamă, nici să avem complexe. Deci, mergem înainte, ne rugăm, muncim, primi, iubim şi totul fără frică, deoarece Domnul e cu noi. Încrederea noastră nu vine din circumstanţele geopolitice care sunt dramatice, car sun din păcate mei rele decât înainte. Nu suntem acolo: este o Biserică a Calvarului, dar în acelaşi timp este şi o Biserică a speranţei, a bucuriei de a trăi, de a lucra, de oferi primire, este o Biserică a Învierii.

Şi aceasta este stare de suflet pe care o trăiesc creştinii în ţara Sfântă azi?
• O, de-ar avea toţi acest sentiment! Aceasta este ceea c e spun eu, este sentimentul meu. Unii sunt disperaţi şi preferă să emigreze, pentru a lăsa aceste locuri. Aceasta este poziţia noastră, aceea de a inspira încredere, speranţă şi bucuria de a trăi.

Conflictul israeliano-palestinian este între principalele cauze ale suferinţelor creştinilor în Ţara Sfântă?
• E numai conflictul, nimic altceva. Este un conflict care nu se mai termină niciodată. Se pare că lumea nu vrea să-l sfârşească; se pare că există oameni cărora le este mai frică de pace decât de război şi alimentează frica. De 60 de ani nu ne-am mai bucurat de o viaţă normală. Nu căutăm nimic special:doar să ne trezim dimineaţa şi să mergem la lucru, la spital, la universitate sau la Sfântul Mormânt: nu pot ajunge nici până aici. Nu este o viaţă normală.









All the contents on this site are copyrighted ©.