Pagini bogate în conţinut şi pline de afecţiune: comentariul mons. Giovanni Tani la scrisoarea Papei către viitorii preoţi

(RV - 19 octombrie 2010) Cine vrea să divină preot „trebuie să fie mai presus de toate un om al lui Dumnezeu”. Un Dumnezeu care „nu este o ipoteză distantă, nu este un necunoscut care s-a retras după ’big bang’”. Este unul din pasajele cele mai incisive ale Scrisorii pe care Benedict al XVI-lea a adresat-o luni 18 octombrie seminariştilor din toată lumea, la încheierea Anului Sfinte Preoţii. O scrisoare care nu a ezitat să atingă încă o dată problema dureroasă a abuzurilor sexuale comise de cler, reamintind totuşi că misiunea preoţească rămâne „mare şi curată”. Redacţia noastră centrală a cerut rectorului Seminarului Pontifical Major din Roma, mons. Giovanni Tani, ce impresie au suscitat în el cuvintele Papei.

R. – La lettera me la sono trovata di sorpresa. E’ stata una bella sorpresa. Una sorpresa per il fatto in sé di questa lettera e, poi, anche per come è scritta, per il calore con cui il Papa si rivolge ai seminaristi e per lo svolgimento del pensiero, toccando punti importanti della formazione. E’ stata per me una bella sorpresa e stamattina palando appunto con altri rettori - non avevamo questo all’ordine al giorno, evidentemente - anche per loro è stata una cosa bella che il Papa ha fatto.

• “Scrisoarea a fost o surpriză, o frumoasă surpriză. Scrisoarea în sine este surprinzătoare, apoi modul în care este scrisă, căldura cu care Sfântul Părinte se adresează seminariştilor, modul în care conduce mesajul scrisorii, atingând puncte importante ale formării.
Repet, această scrisoare a fost o surpriză pentru mine şi pentru alţi rectori cu care am stat de vorbă.

Papa a spus că „preoţia nu este o profesie a trecutului ci a prezentului şi a viitorului. Într-un contextul social ostil – precum cel actual – cum poate fi înrădăcinată această conştiinţă a preoţiei ca profesie a prezentului şi viitorului.
• „Cred că linia principală este aceea de a face să se înţeleagă adevărul credinţei şi frumuseţea întâlnirii cu Cristos ca element rezolutiv, constitutiv, al experienţei personale şi deci ceva ce poate fi propus celorlalţi”.

Mai ales în ultimele luni, dar în general în ultimii ani parcursul de formare din seminarii a avut de înfruntat – în mod inevitabil – chestiunea abuzurilor sexuale din partea acelora care – cum scrie Papa – au desfigurat ministerul preoţiei. Ce experienţă aţi trăit în această perioadă în Seminarul Major?
• „Pe de o parte, o experienţă cu siguranţă dureroasă din cauza a ceea ce simţeam, dar şi o experienţă de asumare a responsabilităţii, căci se devine conştienţi de faptul că parcursul sacerdotal trebuie să fie foarte serios. Am avut unele întâlniri cu experţi, cu persoane care au fost în măsură să ne prezinte argumentul sub diferite aspecte astfel încât să se menţină vie conştiinţa privind acest aspect. Ceea ce vreau să spun este că nu am ignorat problema”.

Orice tânăr este rodul epocii sale, iar actuala epocă se prezintă ca fiind surdă, să zicem, faţă de aspectele morale, iar acest context condiţionează chiar şi tinerii care pot fi atraşi de Seminar. Cum îi ajutaţi să înţeleagă valoarea celibatului, după cum a subliniat încă o dată Sfântul Părinte în Scrisoarea către seminarişti.
• „Linia pe care a indicat-o Papa este cumva şi linia pe care o urmăm noi. Adică: celibatul, sexualitatea, nu pot fi tratate ca pe un capitol aparte al persoanei. Este întregul aspect afectiv, pasional care trebuie să găsească un obiectiv în întâlnirea cu Cristos. Trebuie să încercăm ca viaţa spirituală să fie deosebit de intensă. Este nevoie de efort personal pentru ca fiecare să devină conştient de propria energie sexuală şi afectivă, pentru a o orienta apoi în mod just”.

Aici serviciul audio: