Mons. Fisichela: un nou dicaster pentru a readuce mesajul lui Cristos în inimile celor
care nu-l mai înţeleg
(RV - 12 octombrie 2010)Un departament care nu este un răspuns „birocratic”
la descreştinarea astăzi difuză în Europa şi în alte zone care deja cunosc Evanghelia,
ci răspunsul Papei pentru a readuce mesajul lui Cristos în inima celor care nu-l mai
înţeleg. Acesta este, pe scurt, obiectivul pe care şi-l propune noul dicaster
vatican al Noii Evanghelizări, aşa cum a fost prezentat marţi dimineaţă în Sala de
presă a Sfântului Scaun de preşedintele său, arhiepiscopul Rino Fisichella care a
răspuns îndelung la întrebările ziariştilor.
Nu era nevoie de un dicaster pentru
o Nouă Evanghelizare pentru a confirma falimentul celei tradiţionale. Era nevoie urgentă
de a gândi din nou modalităţile de a fi „mereu şi pretutindeni” - „Ubicumque et
semper” - cum spune sintagma-incipit a Scrisorii apostolice Motu Proprio a lui
Benedict al XVI-lea - din partea Bisericii în mijlocul unor societăţi care suferă
de eclipsa sentimentului de Dumnezeu. Cu claritate, mons. Fisichella a trasat geneza
spirituală a Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare, definită o „intuiţie
profetică” a lui Benedict al XVI-lea, înscrisă pe făgaşul deschis de predecesorii
săi imediaţi până la Conciliul Vatican II şi aderând la faza istorică a lumii: •
Trăim un timp de mai provocări, care influenţează nu puţin comportamentele unor întregi
generaţii, datorate faptului încheierii unei epoci cu intrarea într-o nouă fază pentru
istoria omenirii. Atâtor elemente pozitive, ce permit a vedea o angajare mai coerentă
în viaţa de credinţă - datorată şi unei conştiinţe mai profunde a conţinuturilor sale
- le corespund nu rareori forme de ’îndepărtare de credinţă’ drept consecinţă a unei
forme difuze de indiferenţă religioasă, preludiu pentru un ateism de fapt.
Biserici
de străveche tradiţie care „resimt” de pe urma „deşertului interior” în care se zbate
omul secolul al 21-lea, mai ales în arii unde Evanghelia trăieşte de secole, dacă
nu de milenii. În această confruntare, a afirmat mons. Fisichella se va desfăşura
munca departamentului, de azi în funcţiile sale depline: • Obiectivul
apare imediat ca o mare provocare ce se pune pentru Biserica întreagă în a trebui
să reflecteze şi să găsească formele adecvate pentru a reînnoi propria vestire la
atâţia botezaţi care nu mai înţeleg sensul apartenenţei la comunitatea creştină şi
sunt victimă a subiectivismului timpurilor noastre prin închiderea într-un individualism
lipsit de responsabilitate publică şi socială.
„Noua
Evanghelizare”, a continuat prelatul, nu vrea nici să fie „o formulă egală pentru
toate circumstanţele” - deoarece fiecare zonă a lumii are mentalitatea, cultura şi
propriul ambient, - şi nici o „formulă abstractă”, şi acest lucru este stabilit
de modul în care noul Consiliu Pontifical se va mişca, adică în sinergie cu celelalte
dicastere ale Curiei şi cu episcopii locali: • Noi vom avea contacte cu Conferinţele
episcopale şi în consecinţă cu acestea va trebui să fim
capabili să găsim forme pentru a susţine acţiunea pastorală care e deja în act. Trebuie
să spun că în diferite ţări, oricum, există deja o sumedenie de iniţiative de mai
mulţi ani, care ţin tocmai de această temă a noii evanghelizări.
Trei vor
fi pistele principale de lucru: „sistematizarea” magisteriului dedicat evanghelizării,
promovarea Catehismului Bisericii Catolice, care în 2012 va împlini 20 de ani de la
publicare, şi folosirea în scopuri apostolice a mijloacelor de comunicare vechi şi
noi. Ziariştilor care avansau temeri privind riscul ca noul dicaster să se prezinte
ca o suprastructură în raport cu organismele existente, mons. Fisichella le-a replicat: •
Papa Benedict al XVI-lea nu cred că este omul birocraţiei. Actualul Pontif este omul
vestirii, este omul care cu profundă inteligenţă teologică şi cultură a ştiut să identifice
acest spaţiu pentru a angaja Biserica în mod concret în serviciul misiunii
pe care Biserica o are dintotdeauna.
Insistente au fost întrebările asupra
„geografiei”, pentru a spune astfel, în competenţa departamentului. Preşedintele a
explicat că dacă „poate” Europa conduce în clasamentul continentului cel mai „descreştinat”,
în realitate ceea ce se va face va fi măsurarea gradului de îndepărtare de viaţa
bisericească în contextul socio-cultural în care se manifestă. Aceasta va stabili
acţiunea departamentului, de acea dacă Bătrânul Continent va fi considerat mai presus
de toate în raport cu secularizarea, în America latină, de exemplu, va fi evaluat
mai îndeaproape fenomenul sectelor religioase. În orice caz, dicasterul este o reacţie
la această stare de lucruri: • Cred că acesta este semnalul pe care Papa l-a
dat de a nu rămâne în tăcere în prezenţa fenomenului îndepărtării de Biserică a multo
credincioşi. Dacă am tăcut, poate, în faţa acestor situaţii de asumare pasivă a efectelor
secularismului, acum este momentul să reluăm, cuvântul nostru incisiv şi curajos,
pentru că suntem crainici ai Evangheliei.