Papa la audienţa generală: aprofundarea prieteniei cu Cristos este secretul fericirii.
Invitaţie la valorizarea rugăciunii Rozariului şi în salutul în limba română către
pelerinii din România
(RV - 6 octombrie 2010) Străduiţi-vă să cunoaşteţi mai bine Sfânta Scriptură
şi să trăiţi mai intens aspectele spirituale ale credinţei pentru a ajunge la prietenia
cu Isus şi prin aceasta la fericire! Invitaţia lui Benedict al XVI-lea la audienţa
generală de miercuri în Piaţa Sfântul Petru, ţinută pentru circa 30 de mii
de persoane, provine din cateheza asupra Sfintei Gertruda, supranumită „cea
Mare” spre a se deosebi dintre mai multe sfinte care poartă acest nume, călugăriţi
germană din secolul al XIII-lea. S-a născut la Eisleben, în Turingia în
1256 şi a murit în 1301 sau 1302. A fost - a spus Papa - o persoană care a marcat
cultura creştină prin viaţa interioară şi statura ei culturală. La terminarea audienţei,
Pontiful a amintit comemorarea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului celebrată anual
pe 7 octombrie.
Între saluturile în diferite limbi şi cel adresat grupului
de pelerini din România: • Salut cu afecţiune pelerinii români.Dragi prieteni, urez ca pelerinajul vostru în această lună dedicată
Fecioarei Maria, să vă ajute să redescoperiţi valoarea Sfântului Rozariu, această
rugăciune simplă dar eficace.Din inimă vă dau Binecuvântarea
Apostolică. Salutul audio în română:
Şi
acum să revenim la cateheza Sfântului Părinte. Şi miercurea aceasta tot mănăstirea
de la Helfta, situată în regiunea germană Renania oferă scenografia medievală a catehezei
lui Benedict al XVI-lea, care miercurea trecut vorbise despre Sfânta Matilda de Hackerborn,
una dintre călugăriţele cele mai importante ale creştinismului din secolul al XIII-lea
şi nu doar pentru Germania. De această dată protagonista este ucenica, prietena şi
confidenta Matildei, Gertruda, care deşi nu a fost declarată oficial ca sfântă, Biserica
a permis mănăstirilor benedictine să ţină o sărbătoare în cinstea Sfintei Gerturda,
trecută în istorie cu numele „cea Mare".
Şi în ce consistă trăsăturile unei
atari măreţii, aflăm din portretul zugrăvit cu admiraţie de papa Benedict care îi
sculptează trăsăturile esenţiale încă din primele fraze ale catehezei: • Este
o femeie excepţională, înzestrată cu talente naturale deosebite şi extraordinare
daruri de har, de smerenie foarte profundă şi zel înflăcărat pentru mântuirea
aproapelui, de comuniune intimă cu Dumnezeu în contemplaţie şi de promptitudine
în ajutorarea celor nevoiaşi.
Gertruda, deci, este o adevărată persoană
de geniu în interiorul mănăstirii care deja prin sine este mai presus de toate un
atelier de forjare, de formare creştină şi culturală prin excelenţă. Dar este mai
ales înclinaţia ei strălucită pentru studii - care variază de la literatură, la muzică,
de la cânt la arta miniaturii şi în care se mişcă pe culmi printre celelalte surori
- ceea ce îi creează tinerei călugăriţe mai mult decât o problemă de conştiinţă. Înţelege,
şi o scrie, că a fost privilegiată de Dumnezeu cu aceste daruri, dar în acelaşi timp
recunoaşte că fără ajutorul său „s-ar fi comportat ca o păgână”, orbită aproape de
pasiunea pentru ştiinţa profană.
S-au scurs 20 de ani până când, povesteşte
Benedict al XVI-lea, pe 27 ianuarie 1281 o viziune interioară „îi calmează tulburea
ce o frământă”: • Biografa ei indică două direcţii a ceea ce am putea
defini o ’convertire’ specială a ei: în studii, cu trecerea radicală
de la studiile umanistice profane la cele teologice, şi în observarea
regulii monastice, cu trecerea de la viaţa pe care ea o defineşte neglijentă
la viaţa de rugăciune intensă, mistică, cu o excepţională ardoare misionară.
„Turnul
vanităţii”, cum se exprimă ea, în care trăise până atunci, se prăbuşeşte. Gertruda
descoperă gustul unei intimităţi mai puternice cu Cristos, şi geniul ei formidabil
este aplicat la studierea textelor sacre care curând o transformă dintr-un gramatician
în teolog. Restul vieţii sale monastice - va muri în zorii secolului al XIV-lea -
va fi o unică slujire a adevărurilor de credinţă - observă Benedict al XVI-lea - „cu
claritate şi simplicitate, cu har şi forţă de convingere”: • Existenţa
Sfintei Gertruda (…) ne arată că centrul unei vieţi fericite, al unei
vieţi adevărate, este prietenia cu Isus, Domnul. Şi această prietenie
se deprinde în iubirea pentru Sfânta Scriptură, în iubirea pentru liturgie, în credinţa
profundă, în iubirea faţă de Maria, pentru a-l cunoaşte tot mai
real pe Dumnezeu însuşi şi astfel adevărata fericire, ţinta vieţii noastre.
În
saluturile în diferite limbi după cateheză, succesorul lui Petru a amintit în mai
multe rânduri sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului pe care Biserica o celebrează
anual pe 7 octombrie: • Octombrie este luna Sfântului Rozariu, care
ne invită la a valoriza această rugăciune atât de dragă tradiţiei poporului creştin.
Vă invit pe voi, dragi tineri, să faceţi din Rozariu rugăciunea voastră de
fiecare zi. Vă încurajez pe voi, dragi bolnavi, să creşteţi, graţie
recitării Rozariului, în abandonarea cu încredere în mâinile lui Dumnezeu. Vă îndemn
pe voi, dragi soţi recent căsătoriţi, să faceţi din Rozariu o contemplaţie constantă
a misterelor lui Cristos.
O urare deosebită pentru „un rodnic an
academic”, Papa a adresat-o preoţilor, de provenienţă internaţională, prezenţi în
Colegiul Pontifical Sfântul Paul Apostolul şi seminariştilor congregaţiei Slujitorii
Carităţii-Opera Don Guanella.
După intonarea rugăciunii Tatăl nostru în limba
latină, Benedict al XVI-lea a dat tutor binecuvântarea apostolică ce ajunge pe această
cale cu darul său spiritual la toţi ascultătorii noştri deschişi sufleteşte să o primească
în spirit de credinţă.