Papa la Palermo încurajează Sicilia: trăieşte cu curaj speranţa Evangheliei; sucombă cei care îşi pun încrederea în putere şi în violenţă

(RV - 3 octombrie 2010) Benedict al XVI-lea s-a aflat duminică 3 octombrie la Palermo în Sicilia cu ocazia adunării regionale bisericeşti a familiilor şi a tinerilor. Este cea de-a 21-a sa călătorie pastorală în Italia. Primit cu mare afecţiune şi bucurie, Pontiful a prezidat concelebrarea Liturghiei euharistice pe esplanada Forului Italic, în prezenţa a 200 de mii de persoane sosite din toată insula. În cursul după amiezii, apoi, alte două evenimente importante: întâlnirea cu Biserica siciliană - preoţi, călugări, călugăriţe, seminarişti - în catedrala oraşului Palermo şi cea cu tinerii la ora 18 în Piaţa Politeama. Seara întoarcerea în Vatican cu plecarea prevăzută pentru 19.15.

Din Palermo trimisul nostru Salvatore Sabatino:
• Un oraş în sărbătoare îl primeşte pe Benedict al XVI-lea. Un oraş care îl aştepta cu nerăbdare ca să-şi pună în mâinile sale speranţele pentru un viitor mai bun. De la aeroportul din Punta Raisi, Papa s-a dus la Forul Italic unde îl aşteptau miile de credincioşi în faţa altarului alb amenajat într-un splendid peisaj natural, pe fundalul Mării Mediterane. Pontiful a fost salutat înainte de toate de primarul oraşului, Diego Cammarata, care a evocat străvechiul nume grec al aşezării „Panormos” - „totul port”, care cuprinde spiritul de diversitate, de primire şi integrare în care sunt înfipte rădăcinile acestui oraş milenar.

Dar primul cetăţean nu omite să sublinieze multele răni ale oraşului:
• Desigur acest Pământ, Sanctitate, cunoaşte încă suferinţe, simţite cu mai mare intensitate de păturile mai slabe care cu greu reuşesc să ducă o viaţă demnă şi liniştită.
Palermo, însă, - adaugă - moşteneşte un patrimoniu de credinţă care, chiar în mijlocul intemperiilor perioadei contemporane, poate să-i inspire curaj şi speranţă. Palermo, care nu s-a resemnat niciodată în faţa violenţei mafiei, crede şi nu va înceta să creadă”.

Şi arhiepiscopul de Palermo, mons. Paolo Romeo a subliniat multele probleme care frământă acest loc: şomajul crescând, lipsurile pe care le îndură păturile sociale mai slabe, drama crimei organizate, imobilismul social şi cultural, precum şi o gestiune politică discontinuă şi puţin atentă la problematica majoră a şomajului în rândul tinerilor. Însă speranţă există şi încă mare…
• Dar în faţa Sanctităţii Voastre, stă astăzi mai ales bogăţia viitorului pus în mâna tinerilor şi familiilor, care, animaţi de forţa credinţei, se simt mânaţi să mărturisească cu reînnoită angajare iubirea lui Dumnezeu faţă de toţi oamenii, mai ales în actualele situaţii şi conjuncturi, atât de problematice şi dureroase.

Speranţe exprimate în prezenţa Papei, care la predică a mulţumit pentru marea afecţiune demonstrată de oraş. „Am venit - a spus - ca să împărtăşesc cu voi bucurii şi speranţe, osteneli şi angajamente, idealuri şi aspiraţii” ale acestei comunităţi diecezane”. Urarea mea este ca acest oraş, inspirându-se din valorile cele mai autentice ale istoriei şi tradiţiei sale, să poată realiza mereu pentru locuitorii săi, ca şi pentru întreaga naţiune, auspiciile de seninătate şi de pace sintetizate în numele său. Apoi Papa s-a referit la numeroasele probleme cu care se confruntă insula.

Ştiu că la Palermo - a afirmat - precum şi în toată Sicilia, nu lipsesc dificultăţi, probleme şi preocupări: mă gândesc, în special, la cei care trăiesc în mod concret existenţa în condiţii precare din cauza lipsei de lucru, a nesiguranţei pentru viitor, a suferinţei fizice şi morale, şi cum a amintit arhiepiscopul, din pricina crimei organizate.
• Astăzi sunt în mijlocul vostru ca să dovedesc apropierea şi amintirea mea în rugăciune. Sunt aici pentru a vă da o puternică încurajare de a nu vă fi teamă să mărturisiţi răspicat valorile morale umane şi creştine, atât de profund înrădăcinate în credinţa şi în istoria acestui teritoriu şi a populaţiei sale.

Toate textele liturghiei acestei duminici ne vorbesc despre credinţă, care este fundamentul întregii vieţi creştine. Isus i-a educat pe ucenicii să crească în credinţă, să creadă şi să se încredinţeze tot mai mult Lui, pentru a construi pe stâncă propria viaţă. De aceea ei cer, „Măreşte în noi credinţa”:
• Discipolii nu cer daruri materiale, nu cer privilegii, dar cer harul credinţei, care să le orienteze şi să le ilumineze întreaga viaţă; cer harul de a-l recunoaşte pe Dumnezeu şi de a putea sta în relaţie intimă cu el, primind de la el toate darurile sale, chiar cele ale curajului, iubirii şi speranţei.

Pontiful a citat apoi imaginea paradoxală la care recurge Isus, pentru a exprima vitalitatea incredibilă a credinţei. Aşa cum o pârghie mişcă mult mai mult decât propria greutate, la fel credinţa, chiar numai un pic de credinţă, este în stare să înfăptuiască lucruri de neimaginat, extraordinare, precum dezrădăcinarea unui mare arbore şi plantarea lui în mare. Benedict al XVI-lea vorbeşte apoi despre mărturia profetului Habacuc din prima lectură. Acesta îl imploră pe Domnul pornind de la o situaţie cumplită de violenţă, de nedreptate şi asuprire. Şi tocmai în această situaţie dificilă şi de nesiguranţă, prorocul introduce viziunea care redă ceva din planul pe care Dumnezeu îl trasează şi-l realizează în istorie:
• Cel care nu are sufletul drept va pieri, iar cel drept va trăi datorită credinţei lui. Cel nelegiuit, cel care nu acţionează conform lui Dumnezeu, se încrede în propria putere, dar de fapt se sprijină pe o realitate şubredă şi neconsistentă, de aceea se va îndoi, este destinat să cadă; în schimb, cel drept, se încrede într-o realitate ascunsă dar solidă, se încrede în Dumnezeu şi de aceea va avea viaţa.

Credinţă ce trebuie să fie călăuza justă în cotidianul fiecăruia dintre noi, pe scurt, stânca tare pe care să clădim viaţa. Benedict al XVI-lea subliniază şi faptul că în secolele trecute Biserica palermitană a fost îmbogăţită şi animată de o credinţă ferventă care şi-a găsit expresia cea mai reuşită în Sfinţi şi Sfinte. Face referinţă la Sfânta Rozalia, patroana oraşului, la Agata şi Lucia. Exaltă profundul simţ religios al acestui ţinut, care a inspirat mereu şi orientat viaţa familială, alimentând valori, precum capacitatea de dăruire şi de solidaritate faţă de alţii, în special faţă de cei suferinzi, şi respectul înnăscut pentru viaţă, care constituie ereditatea preţioasă de păzit cu gelozie şi de relansat şi mai mult în zilele noastre.

Benedict al XVI-lea în faţa marii mulţimi de credincioşi reuniţi la Forul Italic din Palermo, vorbeşte apoi despre a doua parte a Evangheliei duminicale, care prezintă o altă învăţătură, una de umilinţă, care totuşi este strâns legată de credinţă. Suntem servitori ai lui Dumnezeu - spune Papa - nu suntem creditori în relaţia cu el, dar suntem mereu debitori. A accepta şi a face voinţa sa este atitudinea de avut în fiecare zi, în orice moment al vieţii.
• În faţa lui Dumnezeu nu trebuie să ne prezentăm niciodată ca cine crede că i-ar fi făcut un serviciu şi merită o mare recompensă. Aceasta este o iluzie ce se poate naşte în toţi, chiar în persoane care lucrează mult în slujba Domnului, în Biserică. Trebuie, în schimb, să fim conştienţi că, în realitate, nu facem niciodată destul pentru Dumnezeu.

Dragi prieteni - adaugă Papa - dacă vom face în fiecare zi voinţa lui Dumnezeu, cu smerenie, fără a pretinde nimic de la el, va fi Isus însuşi cel care ne va sluji, ajuta, încuraja, dărui forţă şi seninătate.

În faţa a 200 de mii de persoane pe întinderea de la Forul Italic, papa Benedict vorbeşte apoi despre apostolul Paul, care în lectura a doua reia ideea de credinţă.
Aduce exemplul lui Timotei, invitat să reaprindă darul lui Dumnezeu, să aibă credinţă şi prin ea să exercite caritatea. Pontiful a subliniat că Sicilia este printre primele regiuni ale Italiei care a primit credinţa Apostolilor, primind vestirea Cuvântului lui Dumnezeu şi aderând generos la credinţă încât, chiar în mijlocul persecuţiilor, a încolţit în ea mereu floarea sfinţeniei.
• Sicilia a fost şi este pământ de sfinţi, din orice condiţie de viaţă, care au trăit Evanghelia cu simplicitate şi integritate. Vouă, credincioşilor laici, vă repet: nu vă fie teamă să trăiţi şi să mărturisiţi credinţa în diferitele ambiente ale societăţii, în multiplele situaţii ale existenţei umane, mai cu seamă în cele dificile!

Credinţa vă dă forţa lui Dumnezeu ca să fiţi mereu încrezători şi curajoşi, ca să păşiţi înainte cu nouă hotărâre, ca să luaţi iniţiativele necesare pentru a da o înfăţişare tot mai frumoasă pământului vostru. Şi când întâmpinaţi opoziţia lumii, ascultaţi cuvintele Apostolului: „Nu te ruşina deci să dai mărturie pentru Domnul nostru”
• Trebuie să ne ruşinăm de ceea ce este rău, de ceea ce îl ofensează pe Dumnezeu, de ceea ce lezează omul; trebuie să se ruşinăm de răul provocat Comunităţii civile şi religioase prin fapte ce nu ne place să iasă la lumină! Tentaţia descurajării, a resemnării, îi vine celui care este slab în credinţă, celui care confundă răul cu binele, celui care se gândeşte că în faţa răului, adesea profund, nu există nimic de făcut. În schimb, cine este întemeiat puternic pe credinţă, cine are deplină încredere în Dumnezeu şi trăieşte în Biserică, este capabil să poarte forţa explozivă a Evangheliei.

Aşa s-au comportat Sfinţii şi Sfintele, înfloriţi, în decursul veacurilor, la Palermo şi în toată Sicilia, precum şi laici şi preoţi de azi, binecunoscuţi vouă, ca, de pildă, părintele Pino Puglisi. Fie ca ei să vă păzească mereu uniţi şi să alimenteze în fiecare dorinţa de a proclama, prin cuvinte şi prin fapte, prezenţa şi iubirea lui Cristos.
• Popor al Siciliei, priveşte cu speranţă la viitorul tău! Fă să iasă la suprafaţă în toată lumina sa binele pe care îl vrei, pe care îl cauţi şi pe care îl ai! Trăieşte cu curaj Evanghelia pentru a face să strălucească lumina binelui! Cu puterea lui Dumnezeu totul este posibil!

Aici serviciul audio: