2010-09-23 15:55:24

De la intimitatea cu Cristos la compasiunea pentru altul: mesajul lui Benedict al XVI-lea în Regatul Unit


(RV - 23 septembrie 2010) La audienţa generală de miercuri 22 septembrie, Papa a reparcurs momentele principale ale călătoriei sale în Regatul Unit, subliniind mesajul pe care a vrut să-l dea pe linia cardinalul Newman că urmarea căii conştiinţei nu înseamnă închidere în „eu-l” propriu, dar este deschidere, convertire la Cristos, şi în consecinţă iubire pentru aproapele.
De la intimitatea cu Cristos la compasiune pentru altul: Benedict al XVI-lea, în călătoria apostolică în Regatul Unit a trasat parcursul credinţei creştine.

Totul pleacă de la iubirea lui Dumnezeu pentru noi. El este acela care ne iubeşte cel dintâi şi doreşte pentru noi „maximum”, şi anume, să fim sfinţi, ceea ce înseamnă să primim iubirea sa ajungând astfel la fericirea fără margini.
• “The Christian life as a call to holiness…” Sfinţenia - afirmă Pontiful - este răspunsul omului dat lui Dumnezeu, este „dorinţa intensă a inimii omeneşti de a intra în intimă comuniune cu Inima lui Dumnezeu” care ne face să urmăm zilnic voinţa divină: am fost făcuţi pentru a iubi, tocmai întrucât creaţi după chipul şi asemănarea sa.
 
• “We realize that it is difficult to love…” Dar a iubi este dificil: există egosimul, orgoliul, invidia, setea de putere. Adevărata iubire - subliniază papa Benedict - „este rodul unei decizii zilnice. În fiecare zi trebuie să alegem să iubim şi aceasta cere un ajutor, ajutorul care provine de la Cristos, din rugăciune, din înţelepciunea care se găseşte în Cuvânt şi din harul pe care el îl revarsă asupra noastră în Sacramentele Bisericii”. Toate acestea „ cer disciplină: cer a găsi momente de tăcere în fiecare zi”. Adeseori „înseamnă a aştepta ca Domnul să vorbească”.

• “Without the life of prayer…” Fără viaţa de rugăciune - a adăugat - devenim simplu un al ’chimval zăngănitor’ într-o lume deja plină de zgomot crescând şi confuzie, plină de false căi ce conduc doar la durere profundă a inimii şi la iluzie”. Când credinţa nu este „un act pur intelectual”, dar devine „dinamică spirituală ce pătrunde până la fibrele cele mai intime ale fiinţei noastre”, atunci viaţa noastră „începe să se schimbe”: omul „nu mai este ceea ce era înainte”.

Unul dintre efectele acestei prietenii cu Dumnezeu - explică Benedict al XVI-lea - este lărgirea orizonturilor: relaţia profundă cu Dumnezeu devine relaţie profundă cu ceilalţi, se începe „a simţi compasiune pentru cei ce sunt în dificultate” voind „a face ceva pentru a-i ajuta”:
• “You begin to feel compassion for people in difficulties…” Se doreşte „a veni în ajutor celui sărac şi înfometat, a mângâia pe cel suferind, a fi buni şi generoşi”. Când aceste lucruri încep să ne stea la inimă - relevă Papa - drumul pe calea sfinţeniei a început.

Mai mult: se intră în dinamica jertfei răscumpărătoare a lui Cristos care este „în agonie până la sfârşitul lumii” pentru a îmbrăţişa de la Cruce suferinţele umanităţii.
• “No one can be the servant of two masters..” Dar este necesar „a înceta de a sluji la doi stăpâni; e nevoie să avem curajul de a ne pune speranţele cele mai profunde numai în Dumnezeu”, în conştiinţa că „El singur poate satisface nevoia cea mai profundă a inimii noastre”, acea sete şi nostalgie de infinit pe care El însuşi a pus-o în noi.

• “It is the little things that reveal our love…” Pentru strada adevăratei bucurii Papa indică, în fine, calea simplităţii: a face lucruri simple, în fiecare zi, în lumina credinţei, deoarece - încheie - lucrurile simple sunt cele care revelează iubirea noastră pentru acela care ne-a iubit cel dintâi şi care unesc persoanele într-o comunitate de credinţă, dragoste şi slujire”.

Aici serviciul audio: RealAudioMP3








All the contents on this site are copyrighted ©.