Papa a vorbit, din inimă, inimilor britanicilor: amplu ecou al vizitei în mass media
internaţionale
(RV – 21 septembrie 2010) Vizita Sfântului Părinte în Regatul Unit, ce s-a conclus
duminică, continuă să aibă un amplu ecou în mass-media internaţională. Benedict al
XVI-lea a lansat ţării un mesaj clar şi profund. Episcopul Romei a plecat în Regatul
Unit însoţit de preocupările multora legate de polemici şi de manifestaţii anticatolice
şi alte forme de opoziţie. Dar Papa şi-a manifestat imediat sentimentele de seninătate
când le-a spus ziariştilor în avion că nu este preocupat şi că merge înainte cu mare
curaj şi bucurie.
Dar toate previziunile legate de primirea Papei au fost
răsturnate; Sfântul Părinte a avut o primire pe care poate puţini şi-o imaginau. Episcopul
Romei a dus cu lumină şi respect „lumina blândă a credinţei”, cum o numea cardinalul
Newman, într-o ţară însetată de Dumnezeu şi care apare a fi secularizată. Papa
a vorbit din inimă inimilor britanicilor, iar cuvintele sale „au provocat întreaga
ţară la a reflecta”, cum a spus premierul Cameron în discursul de rămas bun, transmiţând
un mesaj „nu doar pentru catolici, ci pentru fiecare dintre noi, pentru credincioşi
de alte religii şi pentru persoane care nu cred”, un mesaj ce poarte fi împărtăşit
de toţi în vederea realizării binelui comun. O intensă imagine lăsată de cea de-a
17-a călătorie apostolică internaţională Papei cu un bilanţ pe care directorul Sălii
de Presă a Sfântului Scaun, Părintele Federico Lombardi îl consideră „total pozitiv”:
• „Aş spune că este cu totul pozitiv din perspectiva care-l interesează pe
Papa, adică aceea de a putea pronunţa un mesaj pozitiv în numele lui Cristos, în numele
credinţei creştine şi a şti că acest mesaj ajunge la urechi pregătite să-l asculte.
Pe Papa nu-l interesează într-atât numărul mare de persoane (chiar dacă acesta a existat).
Important este ca persoanele să asculte mesajul şi putem fi liniştiţi ştiind că efectiv
ceea ce Papa a voit să transmită în această călătorie atât societăţii cât şi comunităţii
catolice şi responsabililor politici a fost ascultat”.
Despre radicala schimbare
a tonului mijloacelor de comunicare în masă care au vorbit chiar de un succes personal
al Papei, directorul Sălii vaticane de Presă a observat… • „Papa nu doreşte să
fie star, pentru că nu corespunde personalităţii, ministerului şi dorinţei sale. Desigur
este bucuros să fie cunoscut şi văzut ca ceea ce este, adică slujitor al Domnului,
dar şi ca persoană cu modul său de a fi. Benedict al XVI-lea este o persoană umilă,
amabilă, sensibilă, care doreşte să se apropie de alţii cu o profundă umanitate. Şi
acest aspect a fost înţeles de mulţi pe parcursul acestei călătorii. Dincolo de ceea
ce ar putea fi prejudecăţi în legătură cu persoana sa sau lipsă de cunoaştere, acum
putem spune că catolicii englezi, dar şi societatea engleză, îl cunosc mai bine pe
Papa aşa cum este în realitate şi deci îl cunosc şi ca pe un prieten adevărat, ca
pe o persoană care a venit să aducă un mesaj pozitiv. Şi în sensul unei mai bune cunoaşteri
a Papei, televiziunea a făcut un mare serviciu şi televiziunea folosită bine poate
aduce mari servicii”. (…)
La plecarea Papei din Marea Britanie, premierul Cameron
a spus un lucru semnificativ: Papa a provocat ţara să gândească… • „Aş spune că
aceasta a reprezentat cu adevărat o foarte bună încheiere a călătoriei şi este bine
că a venit chiar de la şeful guvernului, deci una din persoanele cu cea mai mare autoritate
din societate şi din viaţa Regatului Unit. Papa vine cu această dorinţă: nu impune
ci propune. Propune mesajul credinţei ca pe ceva pozitiv şi propune reflecţii pentru
a putea discerne, pentru a putea înţelege situaţia în care ne aflăm în prezent ca
societate, din punct de vedere istoric, în faţa marilor provocări de azi şi din viitor
şi pentru a înţelege care sunt valorile după care ne putem orienta şi care sunt riscurile
de a pierde orientarea faţă de valorile esenţiale”.
O intensă imagine lăsată
de vizita lui Benedict al XVI-lea în Regatul Unit, despre care părintele Federico
Lombardi face următoarea reflecţie: • „Imaginea este cea a societăţii Regatului
Unit, în ansamblu, care se predispune să asculte propunerea discretă dar foarte clară
şi profundă pe care o face Papa; şi imaginea discursului de la Westminster Hall, modul
în care reprezentanţii societăţii britanice îl ascultau pe Papa, cu atenţie şi în
perfectă linişte; modul în care ascultau ceea ce Papa avea să le propună ca reflecţie
asupra raportului dintre credinţă şi raţiune şi asupra rolului şi a contribuţiei pe
care o poate da credinţa societăţii de azi”.