La întâlnirea cu lideri ai celorlalte religii, Benedict al XVI-lea cere reciprocitate în relaţii şi libertate de convertire urmând propria conştiinţă; să lucrăm împreună pentru binele umanităţii

(RV - 17 septembrie 2010) După întâlnirea cu lumea educaţiei catolice, profesori, elevi şi studenţi la St. Mary’s University College din Twichenham, papa Benedict al XVI-lea a întâlnit liderii celorlalte religii într-o sală a aceluiaşi colegiu universitar. Au participat lideri ai confesiunilor creştine şi religiilor reprezentative pentru Regatul Unit: evrei, musulmani, hinduşi, sikh şi alţii.
Papa a mulţumit tuturor celor prezenţi, în special liderului musulmane şi Şef Rabinului pentru cuvintele de salut. A formulat urări comunităţii evreieşti din Marea Britanie şi din toată lumea pentru sărbătoarea Yom Kippur.

A exprimat aprecieri din partea Bisericii locale pentru importanta mărturie dată de reprezentanţii diferitelor religii într-o vreme în care convingerile religioase nu sunt întotdeauna înţelese sau preţuite; pentru prezenţa unor credincioşi angajaţi în diferite domenii ale vieţii sociale şi economice.
• Ca adepţi ai unor tradiţii religioase diferite, care lucrează împreună pentru binele comunităţii în sens amplu, noi - a spus Papa - acordăm mare importanţă colaborării „unii alături de alţii” care completează aspectul „faţă în faţă” a dialogului nostru constant.

Şi mai departe Benedict al XVI-lea:
• Căutarea sacrului este căutarea singurului lucru necesar, singurul care satisface aşteptările inimii omeneşti. În cadrul competenţelor lor, ştiinţele umane şi naturale ne oferă o inestimabilă înţelegere de aspecte ale existenţei noastre şi aprofundează înţelegerea noastră despre felul cum acţionează universul fizic. Totuşi aceste discipline nu dau răspuns, şi nu-l pot da la întrebarea fundamentală pentru ce acţionează şi la un nivel total diferit.

Căutarea sacrului nu depreciază celelalte domenii ale cercetării umane. Din contra, le pune într-un context ce le amplifică importanţa în rolul de căi prin care să ne exercităm în mod responsabil sarcina de administratori ai creaţiei. Dumnezeu ne-a încredinţat nouă sarcina de a explora şi utiliza tainele naturii în scopul de a sluji un bine superior. Acest bine superior în credinţa creştină este exprimat ca iubire pentru Dumnezeu şi iubire pentru aproapele.

Papa subliniază că credinţă creştină genuină ne indică, dincolo de utilitatea prezentă, transcendenţa; posibilitatea şi imperativul convertirii morale, al datoriei de a trăit în mod paşnic cu aproapele nostru, al importanţei de a trăi o viaţă de integritate, în cel mai mare respect faţă de tradiţiile religioase diferite de cea a noastră.

Benedict al XVI-lea aminteşte că încă de la Conciliul al II-lea din Vatican Biserica catolică a pus un accent special pe importanţa dialogului şi colaborării cu adepţii altor religii. Şi pentru ca acestea să fie rodnice, este nevoie de reciprocitate din partea celor care urmează alte religii. Cere respectul reciproc, libertatea de a practica propria religie şi de a îndeplini acte de cult public, precum şi libertatea de a urma propria conştiinţă fără a suferi ostracism sau persecuţie, chiar după convertirea de la o religie la alta.

 
Dialogul trebuie să se desfăşoare la diferite niveluri, şi nu ar trebui limitat la discuţii formale.
• Catolicii, atât în Marea Britanie ca şi în întreaga lume - a asigurat Benedict al XVI-lea - vor continua să construiască punţi de prietenie cu celelalte religii, pentru a corecta erorile trecutului şi promova încredere între persoane individuale şi comunităţi.

Dialogul vieţii implică simpla trăire unii alături de alţii, creşterea în cunoaşterea reciprocă şi respectul reciproc. Dialogul faptei, al acţiunii face să ne apropiem în forme concrete de colaborare, în timp ce aplicăm intuiţiile noastre religioase la sarcina de a promova dezvoltarea umană integrală, lucrând pentru pace, dreptate şi salvgardarea creaţiei, explorarea împreună a modului de apărare a vieţii umane în orice fază a ei şi de asigurare a neexcluderii dimensiunii religioase de persoane individuale şi comunităţi din viaţa societăţii.

La nivelul conversaţiilor formale, ajută mult schimbul teologic, dar şi consideraţia reciprocă pentru propriile bogăţii spirituale, pentru experienţa proprie de rugăciune şi de contemplaţie, exprimarea bucuriei întâlnirii noastre cu iubirea divină.

Aşa cum au subliniat episcopii catolici din Anglia şi Ţara Galilor în recentul lor documentul intitulat „A-l întâlni pe Dumnezeu în prieten şi în străin”, efortul de a face primul pas spre cei de alte religii, cu prietenie, devine o parte familiară a misiunii Bisericii locale (Cf n.228), un aspect caracteristic al panoramei religioase în această naţiune.
 
Aici serviciul audio: