Parlamentul European: dezbatere pe marginea enciclicei "Caritas in Veritate", organizată
de Grupul Partidului Popular European
RV 15 sep 2010.O enciclică a Papei, dezbătută
la Parlamentul European. S-a întâmplat marţi, la Strasbourg, în cadrul conferinţei
organizată de Grupul Partidului Popular European, pe tema "Caritas in Veritate, din
perspectiva politicii, economiei şi teologiei".
Redacţia centrală l-a
contactat pe Mario Mauro, şeful grupului PDL la Strasbourg, întrebându-l cu privire
la concluziile conferinţei: • "Mai întâi, a reieşit că enciclica "Caritas in Veritate"
este o enciclică politică. Mă explic: încă de la începutul enciclicei ni se spune
că iubirea în adevăr – caritas in veritate – este un formidabil instrument de promovare
a persoanei umane. Dacă ţinem cont de ce spunea în "Populorum Progressio" papa Paul
al VI-lea, şi anume, că politica este cea mai înaltă formă de caritate, am putea citi
această enciclică din acestă optică specială. Politica în adevăr este un instrument
formidabil de promovare a persoanei umane. Şi spun aceasta pentru că nu există pagină
a enciclicei care, într-un anume fel, să nu fie o evaluare a modului în care facem
politică, să nu fie o invitaţie de a face politică în aşa fel încât să devină instrumentul
cel mai adecvat de realizare a binelui comun".
Caritatea creştină nu este
doar o atitudine sentimentală ci o sursă de umanizare a relaţiilor sociale. • "Nu
este doar adevărat, ci dramatic de adevărat. Dau câteva exemple, pentru că e bine
să intrăm în concret. E adevărat ca am făcut o reflecţie antropologică şi filosofică,
dar am avut şi una de natură economică şi socială. Pentru a fi concreţi, se merită
să amintim că unul din marile pericole care ameninţă omul contemporan, atât pe plan
antropologic, cât şi social şi economic, vine din partea relativismului. Este ceva
care stă pe acelaşi plan cu fundamentalismele ideologice, acele forme de ideologie
care în secolul trecut au căpătat forme monstruase în numele poporului, ca de exemplu
comunismul, fascismul şi nazismul, şi care, spre sfârşitul secolului au luat haina
tensiunilor religioase, cum este fundamentalismul islamic care îl ia pe Dumnezeu ca
pretext pentru un proiect de putere, dar şi tehno-ştiinţa, în care omul este cel care
se face pe sine Dumnezeu pentru a impune realităţii legile proprii. Revenind la relativism,
aş preciza că atitudinea raţională de a relativiza o realitate nu este un pericol
în sine, dar devine un pericol atunci când se transformă în ideologie. Numerele relativismului
sunt impresionante: un avort la fiecare 27 de secunde în societatea noastră europeană,
10 milioane de divorţuri care gravează asupra a 15 milioane de copii şi o populaţie
atât de îmbătrânită încât o singură ţară ca Turcia sau Egipt are mai multe de jumătate
din tinerii întregii Uniuni Europene. Acestea sunt numerele relativismului, ale unei
concepţii despre viaţă în care s-a pierdut speranţa de a construi. Nu mai există nimic
pentru care se merită să trăieşti, nu mai există un adevăr pentru care se merită să
te implici şi aceasta are drept consecinţă faptul că unei generaţii îi lipseşte motivaţiile
de a mai întemeia o căsnicie, de a se mai căsători, de a mai avea copii. Societatea
devine din ce în ce mai rigidă şi este în declin. Aceasta cred că este perspectiva
cea mai importantă care simţim că provine din paginile enciclicei".
Ce înseamnă
să prezinţi o enciclică a papei în emiciclul Parlamentului European de la Strasbourg?
Răspunde europarlamentarul italian Mario Mauro: • "Înseamnă să adresezi o provocare
la adresa unei mentalităţi învechite, în care s-a făcut modă şi mentalitate dominantă
o concepţie despre putere care îşi închipui că poate face abstracţie de om. Cred că
această iniţiativă ne-a oferit mai mult curaj. Ne-am dat seama că lucrurile despre
care vorbeşte Papa sunt lucrurile de care nu doar lumea contemporană are nevoie dar
de care au nevoie chiar şi instituţiile noastre, pentru că, să nu uităm, acestea au
luat fiinţă printr-un pact care vrea să garanteze pacea şi dezvoltarea. Prin urmare,
cel care are această origine nu poate să nu recunoască în cuvintele Papei o propunere
onestă şi imperioasă în vederea unui parcurs benefic pentru întreaga omenire!".