Înălţarea Sfintei Cruci: „Cristos răstignit arată oamenilor că iubirea lui Dumnezeu
este mai tare decât moartea”, repetă Benedict al XVI-lea.
(RV - 14 septembrie 2010) Biserica, atât în Răsărit cât şi în Apus, celebrează
la 14 septembrie sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. O sărbătoare care ne face „să
mărturisim credinţa printr-o viaţă de slujire umilă, gata să plătim
personal pentru a rămâne credincioşi Evangheliei iubirii şi a adevărului” (Benedict
al XVI-lea, Angelus, 13 septembrie 2009). În continuare propunem unele
din învăţămintele lui Benedict al XVI-lea despre locul central al Crucii în viaţa
fiecărui creştin. „Semnul Crucii este într-un fel sinteza credinţei noastre
întrucât ne spune cât de mult Dumnezeu ne-a iubit; ne spune că în lume există o iubire
mai tare decât moartea”: pe 14 septembrie 2008, Benedict al XVI-lea sublinia astfel
semnificaţia sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci. Papa se afla în pelerinaj la Lourdes
în Franţa, un loc de unde Fecioara Maria ne invită „să ridicăm ochii spre Crucea lui
Isus pentru a găsi în ea izvorul vieţii, izvorul Mântuirii”. !Pentru a fi vindecaţi
de păcat, să privim la Cristos răstignit!”, îndemna Sfântul Augustin. Biserica, afirma
Pontiful cu acea ocazie, ne invită „să ridicăm cu mândrie această Cruce glorioasă
pentru ca lumea să poată vedea până unde a ajuns iubirea Răstignitului faţă de oameni”.
De aceea, semnul Crucii este „gestul fundamental al rugăciunii creştinului”: •
„A se însemna cu semnul Crucii înseamnă a pronunţat un ’da’ vizibil şi public Celui
care a murit pentru noi şi care a înviat, Dumnezeului care în smerenia şi slăbiciunea
iubirii sale este Atotputernic, mai tare decât toată puterea şi inteligenţa lumii”
(Îngerul Domnului, 11 septembrie 2005).
„Cât de minunat lucru este a avea Crucea!
Cine o posedă, posedă o comoară”, afirma Sfântul Andrei Cretanul. Şi cu toate acestea,
pentru lume Crucea este scandal, un supliciu infamant. Dar, explică Papa, creştinii
„nu preamăresc o cruce oarecare, ci acea Cruce pe care Isus a sfinţit-o prin jertfa
sa, rod şi mărturie a unei imense iubiri”: • „Cristos pe Cruce şi-a vărsat tot
sângele pentru a elibera omenirea de sclavia păcatului şi a morţii. De aceea, din
semn de blestem, Crucea a fost transformată în semn de binecuvântare, din simbol de
moarte în simbol prin excelenţă a Iubirii care învinge ura şi violenţa şi generează
viaţa nemuritoare” (Îngerul Domnului 17 septembrie 2006).
Benedict al XVI-lea
subliniază apoi legătura indisolubilă dintre celebrarea euharistică şi misterul Crucii,
binom reafirmat în Exortaţia post-sinodală „Sacramentum Caritatis”: • „Euharistia
este mister de moarte şi de glorie precum Crucea, care nu este un incident de parcurs,
ci trecerea prin care Cristos a intrat în slava sa (Cf Lc 24,26) şi a împăcat omenirea
întreagă, învingând orice duşmănie” (Îngerul Domnului 11 septembrie 2005).
„Maria,
prezentă pe Calvar lângă Cruce - subliniază Benedict al XVI-lea - este de asemenea
prezentă, împreună cu Biserica şi ca Mamă a Bisericii, în fiecare din celebrările
euharistice”. De aceea, nimeni mai bine decât Maria nu poate „să ne înveţe să înţelegem
şi să trăim cu credinţă şi iubirea Sfânta Liturghie”: • „Când primim Sfânta
Împărtăşanie şi noi, precum Maria şi uniţi cu ea, ne strângem aproape de lemnul pe
care Isus prin iubirea sa l-a transformat în instrument de mântuire şi pronunţăm ’Amen-ul’
nostru, ’da’ Iubirii răstignite şi înviate” (Îngerul Domnului 11 septembrie 2005).
Iată
pentru ce de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci este legată comemorarea liturgică
a Sfintei Fecioare Maria Îndurerate care se celebrează la 15 septembrie. Durerea ei
formează un tot cu cea a Fiului”, dar - afirmă Papa - este „o durere plină de credinţă
şi de iubire”. Pe Calvar, de fapt, Fecioara participă la puterea mântuitoare a durerii
lui Cristos, ’unind adeziunea ei, da, facă-se voia ta’ cu cea a Fiului: • Uniţi
în mod spiritual cu Maica Îndurerată, reînnoim şi noi ’da-ul’ nostru lui Dumnezeu
care a ales calea Crucii pentru a ne mântui. Este vorba de un mare mister care este
încă în act, până la sfârşitul lumii, şi care cere şi colaborarea noastră. Să ne ajute
Maria să ne luăm în fiecare zi crucea şi să-l urmăm cu fidelitate pe Isus pe calea
ascultării, a sacrificiului şi a iubirii (Îngerul Domnului, 17 septembrie 2006).