Fiecare păstor de suflete este chemat să transmită o „înţelepciune”, îmbinând credinţa şi viaţa: Benedict al XVI-lea duminică la Carpineto Romano, localitatea natală lui Leon al XIII-lea, papa enciclicei sociale „Rerum Novarum”

(RV - 5 septembrie 2010) Benedict al XVI-lea s-a aflat duminică dimineaţă la Carpineto Romano, satul natal al papei Leon al XIII-lea. Vizita apostolică în orăşelul din regiunea Laţiu, cu ocazia bicentenarului naşterii papei Gioacchino Pecci a fost „scurtă şi concentrată” - a spus însuşi Sfântul Părinte - la celebrarea Liturghiei euharistice în care găsim totul: „Cuvântul şi Pâinea vieţii veşnice, care hrănesc credinţa, nădejdea şi dragostea”. În faţa a mii de credincioşi, Benedict al XVI-lea a amintit darurile spirituale lăsate de papa Gioacchino Pecci şi referindu-se la contribuţia sa de care nu se poate face abstracţie în doctrina socială a Bisericii, a subliniat că „creştinii, acţionând individual ca cetăţeni, sau în formă asociată, constituie o forţă benefică şi pacifică de schimbare profundă”.

Din Carpineto Romano, trimisul nostru special Amedeo Lomonaco:
• În faţa unei pieţe pline, încadrată de case şi munţi, Sfântul Părinte a evocat figura lui Leon al XIII-lea, născut la Carpineto la 2 martie 1810. Ereditatea sa este profund legată de primatul lui Dumnezeu. A-l urma pe Cristos - a afirmat papa Benedict - este lucru angajant, nu este o simplă „plimbare”, şi nu depinde de stări de entuziasm şi oportunism. Trebuie să fie „o decizie chibzuită” luată după ce ne-am întrebat fiecare în conştiinţă: cine este Isus pentru mine? „Dumnezeu este dincolo de capacitatea noastră iar planurile sale sunt de nepătruns”, însă în Cristos - a spus Pontiful - află „răspuns întrebările omului din orice timp care caută adevărul despre Dumnezeu”:
• Deşi rămâne mereu adevărat că ’nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu’ (In 1,18), acum noi îi cunoaştem ’numele’, ’faţa’ sa, şi chiar voinţa sa, deoarece ni le-a dezvăluit Isus care este Înţelepciunea lui Dumnezeu făcută om. În felul acesta - scrie autorul sacru -„oamenii au învăţat ceea ce este plăcut înaintea ta şi prin înţelepciunea ta au fost mântuiţi” (Înţ 9,18).

Această rechemare fundamentală a Cuvântului lui Dumnezeu - a adăugat papa - face să ne gândim la două aspecte ale vieţii şi ministerului Supremului Pontif Leon al XIII-lea, marea sa credinţă şi profunda sa devoţiune:
• Aceasta rămâne mereu baza a toate, pentru orice creştin, inclusiv papa. Fără rugăciune, adică fără uniune interioară cu Dumnezeu, nu putem face nimic, cum a spus clar Isus ucenicilor săi la Ultima Cină (Cf In 15,5).

Cuvintele şi actele papei Leon al XIII-lea au lăsat să transpară „religiozitatea sa profundă. Între enciclicele şi scrisorile sale apostolice, ca fir călăuzitor într-o colecţie, „se află cele cu caracter spiritual propriu-zis, dedicate mai ales creşterii devoţiunii faţă de Maica Domnului”. Şi în această „cateheză” care punctează 25 de ani de pontificat sunt păzite şi „documentele despre Cristos Răscumpărător, despre Duhul Sfânt, despre consacrarea la Sfânta Inimă a lui Isus, despre devoţiunea faţă de Sfântul Iosif, despre Sf. Francisc de Assisi”:
• Toate aceste elemente diferite îmi place să le consider ca faţete ale unei unice realităţi: iubirea lui Dumnezeu şi a lui Cristos, înainte de care nimic nu trebuie pus. Şi această primă şi principală calitate a sa, Vincenzo Gioacchino Pecci a asimilat-o aici, în satul său natal, de la părinţii săi, de la parohia sa.

Dar este şi un alt aspect care derivă din primatul lui Dumnezeu şi a lui Cristos şi care se regăseşte „în acţiunea publică a fiecărui Păstor al Bisericii”:
• Fiecare Păstor este chemat să transmită poporului lui Dumnezeu nu adevăruri abstracte ci o ’înţelepciune’, adică un mesaj care conjugă credinţa cu viaţa, adevărul cu realitatea concretă. Papa Leon al XIII-lea, cu asistenţa Spiritului Sfânt, a fost capabil să facă aceasta într-o perioadă istorică dintre cele mai dificile pentru Biserică, rămânând fidel tradiţiei şi, în acelaşi timp, măsurându-se cu marile chestiuni deschise.

Pornind de la textele Liturghiei duminicale şi anume, de la Scrisoarea Sfântului Paul către Filemon în care apostolul îl invită pe un patron să-l primească pe sclavul său Onesim care frate în Cristos, pontiful a amintit „impulsul de promovare umană dat de creştinism pe drumul civilizaţiei”:
• Noua fraternitate creştină depăşeşte separarea dintre sclavi şi liberi, şi introduce în istorie un principiu de promovare a persoanei care va duce la abolirea sclaviei, dar şi la a depăşi alte bariere care încă există. Papa Leon al XIII-lea a dedicat tocmai temei sclaviei scrisoarea enciclică „Catholicae Ecclesiae” din 1890.

Papa s-a oprit apoi asupra contextului în care s-a născut în urmă cu două secole papa Gioacchino Pecci. Europa suferea în urma „marii furtuni napoleoniene”, Biserica şi numeroase expresii ale culturii creştine „erau puse în discuţie în mod radical”. Viaţa cotidiană era „dură şi dificilă” şi între timp „se dezvolta industria şi cu ea mişcarea muncitorească”. Când apoi a fost ales la sediul pontifical, Leon al XIII-lea a simţit datoria de a prezenta „o lectură de ansamblu şi de perspectivă a noii societăţi”.

Şi în acest cadru capătă formă magisteriul social al lui Leon al XIII-lea, „ajuns foarte renumit şi de neapus prin enciclica Rerum Novarum”:
• Într-o epocă de aspru anticlericalism şi de aprinse manifestaţii împotriva papei, Leon al XIII-lea a ştiut să conducă şi să-i susţină pe catolici pe calea unei participări constructive, bogată în conţinut, fermă asupra principiilor şi capabilă de deschidere. Un papă foarte în vârstă, dar înţelept şi clarvăzător, a putut astfel introduce în secolul al XX-lea o Biserică reîntinerită, cu atitudinea justă pentru a înfrunta noile provocări.

Urcat la sediul pontifical în 1878, după forţarea zidului de la Porta Pia din Roma, Leon al XIII-lea - a spus Sfântul Părinte - „era un papă, sub aspect politic şi fizic, încă ’prizonier’ în Vatican, dar în realitate, prin magisteriul său, reprezenta o Biserică în stare să înfrunte fără complexe marile chestiuni ale lumii contemporane”. A înfrunta provocările luând lumină din Evanghelie înseamnă a se bizui pe Adevăr. Şi esenţialul - a conclus - este iubirea lui Cristos care reînnoieşte oamenii şi lumea”.

Înainte de Sfânta Liturghie, Benedict al XVI-lea a fost primit la sosire de autorităţi civile şi religioase, între care episcopul de Anagni-Alatri, mons. Lorenzo Loppa, parohul comunităţii din Carpineto Romano, părintele Giuseppe Ghirelli, şi primarul locului.

Astfel, Carpineto, mai ales în această primă duminică de septembrie, a fost o punte ideală între două pontificate unite de momente istorice diferite, dar având în comun viziunea despre societatea contemporană luminată de mesajul evanghelic.

Aici serviciul audio: