Episcopii catolici africani, în Europa pentru Obiectivele Mileniului
RV 26 aug 2010. În vederea reuniunii la vârf privind Obiectivele
pentru Dezvoltare a Mileniului, care va avea loc la New York între 20-22 septembrie,
o delgaţie a episcopilor catolici din cadrul SECAM (Simpozionul Conferinţelor
Episcopale din Africa şi Madagascar) va avea o serie de întrevederi cu mai
mulţi lideri ai ţărilor europene. Scopul iniţiativei, se citeşte
într-o Notă de presă, este acela de a relua în discuţie creşterea dezvoltării în comunităţile
africane, principalele obstacole de îndepărtat şi priorităţile de sprijinit pentru
ameliorarea situaţiei actuale.
Delegaţia episcopilor catolici africani este
sprijinită de CISDE, Asociaţia Internaţională a Agenţiilor Catolice pentru Dezvoltare.
"Biserica în Africa", informează o Notă de presă a CISDE, "este deseori unicul
actor social capabil să ajungă la comunităţile îndepărtate, furnizând propriile servicii
acolo unde guvernul este efectiv absent. A transforma aceste experienţe în valori,
în acţiune politică, este de importanţă crucială pentru depăşirea acelor dificultăţi
care actualmente împiedică dezvoltare continentului african". Delegaţia SECAM va "îndemna
liderii europeni să ducă la summit-ul de la New York viaţa concretă a Africii, astfel
încât să sublinieze că o schimbare pozitivă este încă posibilă".
Vizitele
episcopilor catolici africani vor dura 12 zile, de la 7 la 18 septembrie, şi vor cuprinde
întrevederi cu liderii Elveţiei, Austriei, Franţei, Germaniei, Italiei şi Belgiei.
Pe 15 septembrie va avea loc la Bruxelles o dezbatere la Parlamentul European privind
viitorul Africii. La această manifestare va lua parte şi preşedintele Conferinţei
Episcopale din Congo-Brazaville, mons. Louis Portella-Mbuya, care a anunţat că va
atrage atenţia opiniei publice la necesitatea transparenţei din partea operatorilor
industriei de extracţie a minereurilor care au activităţi în Africa. Este cunoscut
faptul că într-o măsură covârşitoare, veniturile operaţiunilor de extracţie ajung
în conturile companiilor multinaţionale străine, iar restul, în buzunarele unei oligarhii
africane locale, lăsând majoritatea populaţiei într-o sărăcie extremă deşi trăieşte
în regiuni bogate în resurse naturale.