Sf. Ap. Bartolomeu: de la prejudecată la adeziunea totală la Cristos
(RV - 24 august 2009) În fiecare an, la 24 august Biserica celebrează sărbătoarea
Sfântului Bartolomeu apostol, identificat în mod obişnuit cu Natanael. După Înălţarea
Domnului a predicat Evanghelia în diferite regiuni ale Asiei şi la jumătatea primului
secol a fost martirizat. Benedict al XVI-lea a dedicat figurii Sfântului Bartolomeu
cateheza audienţei generale din 4 octombrie 2006. Sfântul Bartolomeu - a spus papa
cu acea ocazie - „rămâne înaintea noastră pentru a ne spune că adeziunea la Isus poate
fi trăită şi mărturisită chiar fără a realiza opere senzaţionale”. „Extraordinar este
şi rămâne Isus însuşi, căruia fiecare dintre noi este chemat să-i consacre propria
viaţă şi propria moarte”.
În mod tradiţional, apostolul Bartolomeu, care provenea
din Cana Galileii, este identificat cu Natanael, care înseamnă „Dumnezeu a dat”. Apostolul
Filip i-a spus că l-a descoperit pe Acela despre care au scris Moise şi profeţii în
lege: pe Isus, fiul lui Iosif, din Nazaret. Dar Natanael îi obiectează lui Filip,
arătând o „prejudecată destul de grea”: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?”
Această
formă de contestaţie este importantă şi pentru noi, cum aminteşte Benedict al XVI-lea
în audienţa generală dedicată apostolului Bartolomeu: • Ea ne face să
vedem că, potrivit aşteptărilor iudaice, Mesia nu putea proveni dintr-un sat atât
de necunoscut cum era Nazaret. În acelaşi timp, însă, pune în evidenţă libertatea
lui Dumnezeu care surprinde aşteptările noastre făcându-se găsit chiar acolo unde
nu ne-am aştepta. Pe de altă parte, ştim că, în realitate, Isus nu era „exclusiv”
din Nazaret”, dar că se născuse la Betleem şi că la urma urmei venea din cer, de la
Tatăl care este în ceruri.
Dar viaţa lui Natanael ne sugerează
o altă reflecţie: în relaţia noastră cu Isus nu trebuie să ne mulţumim numai cu cuvintele
sale. Filip, în replica sa, îi face lui Natanael o propunere semnificativă: „Vino
şi vezi!” (In 1,46b). Dar şi cunoaşterea noastră despre Isus - a explicat papa - are
nevoie de o experienţă vie: • Mărturia altuia este, desigur, importantă,
deoarece în mod obişnuit toată viaţa noastră creştină începe printr-o vestire care
ajunge până la noi prin intermediul unuia sau al mai multor martori.
Însă, apoi trebuie să fim noi înşine implicaţi personal într-o relaţie intimă şi profundă
cu Isus.
Natanael îşi încredinţează propria viaţă lui Isus şi la
chemarea sa răspunde cu o mărturisire limpede de credinţă: „Rabbi, tu eşti Fiul lui
Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel” (In 1,49). Aceste cuvinte pronunţate de Natanael
- a adăugat Sfântul Părinte - pun în lumină un dublu aspect complementar al identităţii
lui Isus: el este recunoscut în raportul său special cu Dumnezeu Tatăl, al cărui Fiu
unul-născut este, şi în raportul cu poporul lui Israel, pentru care este declarat
rege, calificare proprie a lui Mesia cel aşteptat. • Nu trebuie să pierdem
din vedere niciodată nici una nici alta din aceste două componente, deoarece dacă
afirmăm despre Isus numai dimensiunea cerească, riscăm să face din el o fiinţă eterică
şi evanescentă, iar dacă, din contra, recunoaştem doar situarea lui concretă în istorie,
sfârşim prin a neglija dimensiunea divină care îl califică în mod propriu.
Despre
activitatea apostolică succesivă a lui Natanael, începând din Evul Mediu, s-a impus
povestirea despre moartea sa prin jupuire, care a devenit apoi foarte populară. Să
ne gândim la foarte cunoscuta scenă a Judecăţii Universale din Capela Sixtină, în
care Michelangelo l-a pictat pe sfântul Bartolomeu care ţine în mâna stângă propria
piele pe care artistul şi-a lăsat autoportretul. Relicvele sale sunt venerate la
Roma în biserica dedicată lui pe Insula Tiberină, unde ar fi fost purtate de împăratul
german Otto al III-lea în anul 983.
În concluzie, putem să spunem că figura
sfântului Bartolomeu, în pofida informaţiilor puţine despre el, rămâne, oricum, prezentă
înaintea noastră pentru a ne spune că adeziunea la Isus poate fi trăită şi mărturisită
şi fără săvârşirea unor fapte senzaţionale. Extraordinar este şi rămâne Isus însuşi,
căruia fiecare dintre noi este chemat să-i consacre propria viaţă şi propria moarte. Aici
serviciul audio: