Valorile etice, între aspiraţiile individului şi necesitatea unui absolut: arhiep.
Bruno Forte
RV 16 aug 2010. Şase sute de teologi din 73 de ţări de pe toate continentele
s-au reunit zilele trecute la Trento, în nordul Italiei, pentru un congres mondial
pe teme morale de actualitate: de la bioetică la comuniunea bisericească, de la
fundamentul teologiei morale şi sociale pînă la conceptul de adevăr. Participare consistentă
a teologilor laici, circa 40%, şi a 130 de femei specializate în teologie morală.
Lucrările congresului au fost deschise de arhiepiscopul italian Bruno Forte, şi încheiate
de arhiepiscopul german Reinhard Marx.
Redacţia centrală l-a contactat
pe teologul italian, mons. Bruno Forte: • "În satul global, provocările
sunt tot mai globale, drept care şi reflecţia teologico-morală se confruntă cu provocări
comune – e de ajuns să ne gândim, de exemplu, la chestiunile bioetice – şi de aceea
e necesar să înfruntăm împreună provocările şi problemele. Există apoi o altă exigenţă,
mai profundă, referitor la trăirea şi mărturisirea comuniunii cu Biserica. Teologul
moralist, ca oricare alt teolog, nu este un aventurier al inteligenţei, dar trebuie
să străbată mările şi istoria cu barca în care stau toţi, cu barca lui Petru, unde
echipajul este condus de Petru, întocmai, iar în jurul lui stau episcopii, magisteriul
Bisericii. Nu se poate elabora o reflecţie etico-morală în timpurile noastre fără
o puternică înrădăcinare în comuniunea Bisericii".
La prelegerea de
deschidere a lucrărilor aţi subliniat că nu există etică fără transcendenţă. În ce
sens? • "Mă folosesc aici de reflecţia teologului Romano Guardini care
spunea că marea dramă a epocii moderne, cea care a dus la totalitarisme şi ideologii,
a fost exasperarea ideii de autonomie a individului. Când omul vrea să facă totul
de la sine şi de unul singur, atunci totul devine posibil în bine şi în rău, dar se
pierde ancorajul şi referinţa necesară. Pentru ca să existe, etica are nevoie de un
fundament diferit. Aceasta nu înseamnă că trebuie să negăm valoarea libertăţii şi
a discernământului din partea omului, ci că suntem cu atât mai liberi cu cât libertatea
noastră se ancorează pe o referinţă care are la bază adevărul şi binele absolut. Nu
există etică fără a recunoaşte o alteritate, o diversitate, care se referă în primul
rând la aproapele, la un "tu" din imediata vecinătate, dar şi la un "tu" ultim şi
transcendent, un "Tu" divin, pe care morala teologică îl vesteşte în Isus Cristos,
Revelaţia lui Dumnezeu. Fără acest "Tu", omul rămâne singur şi atunci când omul este
singur, chiar şi autonomia sa se reduce, pentru că nu găseşte un ancoraj ultim şi
eliberator care să fie comun tuturor oamenilor, care să ceară ca toţi să asculte de
adevăr şi să fie în slujirea celorlalţi".