Comunitatea din Taizé, la 70 de ani de la înfiinţare, îl aminteşte pe frère Roger

(RV - 16 august 2010) Comunitatea din Taizé a celebrat sâmbătă 14 august cu un pelerinaj cei 70 de ani de la înfiinţare, cinci ani după moartea lui frère Roger. Împreună cu circa 3500 de persoane, fraţii comunităţii s-au reunit la ora 19.30 pe o mare pajişte din apropierea satului şi au celebrat în aer liber prima parte a rugăciunii în comun: cântece, un text biblic citit în diferite limbi de către tineri din cele cinci continente şi un moment de tăcere.

Un tânăr italian di oraşul Trento, care venea la Taizé de mult timp, a intrat în comunitate şi primit haina albă pe care o poartă fraţii. Apoi, toţi împreună, fraţii şi miile de tineri din circa 70 de ţări care trăiesc săptămâna la Taizé, împreună şi câţiva copii, au traversat satul în pelerinaj. Au trecut prin faţa cimitirului bisericuţei romanice unde se odihneşte fratele Roger şi unde fusese pusă, cu ocazia acestei seri, icoană coptă egipteană a prieteniei, atât de scumpă fratelui Roger. Toţi s-au îndreptat spre biserica Reconcilierii unde s-a desfăşurat a doua parte a rugăciunii în comun: s-a citit Evanghelia Învierii şi au fost aprinse mii de lumânări pe care le purtau în mâini, simbol al speranţei Învierii.

Priorul comunităţii, Fratele Alois, a recitat această rugăciune, acestea fiind singurele cuvine pronunţate în timpul serii: „Dumnezeul iubirii, îţi mulţumim pentru viaţa dăruită fratelui nostru Roger, care ne-a lăsat în urmă cu cinci ani şi care ajunsese singur în acest mic sat Taizé, acum 70 de ani. Căuta cu ardoare să trăiască din încrederea ta şi să vestească bunătatea ta infinită pentru orice fiinţă umană, care crede sau care nu crede: tu, Dumnezeule cel viu, care nu condamni şi nu excluzi pe nimeni de la iubirea ta. În această încredere, tu, i-a dat să găsească izvorul bucuriei şi al păcii: pacea inimii care a făcut din el un făuritor de pace între oameni. Asemenea lui Ioan Botezătorul voia să pregătească lui Cristos, să adune poporul tău şi să spună tuturor: „Dumnezeu este aproape de voi”. A se adresa ţie, Dumnezeul iubirii, şi a fi aproape de cei mai săraci erau pentru el realităţi inseparabile. Alinarea suferinţelor, primirea, mai ales a tinerilor, ascultarea pentru a înţelege orice lucru despre altul: aceasta era calea pe care tu i-ai deschis-o pentru a păşi în urma lui Isus Cristos şi pentru a fi în ascultarea Spiritului Sfânt. Sărac şi vulnerabil el însuşi, cum obişnuia să spună, cu toate forţele sale a ales să iubească. A iubit Biserica ta care adună credincioşii într-o unică comuniune dincolo de frontierele politice, sociale şi culturale. Era pentru el semn de speranţă a unei umanităţi reconciliate. Îţi mulţumesc că pot să-l pomenesc împreună cu toată Biserică. Cuvintele papei Benedict merg direct la inimă când scrie: „Fie ca mărturia lui despre un ecumenism în sfinţenie să ne inspire în drumul spre unitate”.

Patriarhii de Constatinopol şi de Moscova, arhiepiscopul de Canterbury, responsabilii luterani şi reformaţi, şi atâţia alţii, se unesc cu noi pentru a ne manifesta recunoştinţa. Dăruieşte-ne tuturor să continuăm cu toată inima ceea ce frère Roger a început. Asemenea lui am vrea să trăim în prietenia lui Cristos, punând în practică, fără ezitare, chiar şi doar un singur cuvânt al Evangheliei. În comuniune cu toată Biserica din lume şi cu cei care ne-au precedat în credinţă, începând cu apostolii şi cu Maria, te lăudăm şi îţi cântăm: „Isuse Cristoase, lumină lăuntrică, nu lăsa ca întunecimile mele să-mi vorbească. Isuse Cristoase, lumină interioară, fă-mă să primesc iubirea ta”.