Roma: pelerinaj nocturn în ajunul Adormirii Maicii Domnului
RV 14 aug 2010. Sâmbătă seară, în ajunul Adormirii Maicii
Domnului, are loc tradiţionalul pelerinaj nocturn pe jos pînă la sanctuarul marian
al Divinei Iubiri. Este un eveniment care se desfăşoară de obicei în fiecare
sâmbătă, din prima sâmbătă după Paşti pînă la ultima din octombrie, cu plecarea la
miezul nopţii din Piaţa Porta Capena, lângă Palatul FAO, şi sosirea la sanctuar în
jurul orei cinci dimineaţă, la prima Sfântă Liturghie a duminicii. Pe lângă pelerinajele
din zi de sâmbătă, sunt prevăzute şi altele două, cu un caracter extraordinar: la
14 august, întocmai, şi la 7 decembrie, ajunul solemnităţii Neprihănitei Zămisliri.
Pelerinii parcurg Via Appia Antica pînă la bisericuţa "Quo Vadis", apoi, Via
Ardeatina, trecând pe la Catacombele Sfântului Calixt şi la Mausoleul de la Fosse
Ardeatine. Alături de intenţiile personale, pelerinii depun la picioarele Maicii Domnului
necesităţile şi speranţele Cetăţii Eterne, cerând ajutorul ceresc pentru Biserica
Romei.
Dar cel care merge în pelerinaj la Fecioara Divinei Iubiri, primeşte
şi altceva, observă rectorul sanctuarului marian, pr. Pasquale Silla: • "Însăşi
simbolismul pelerinajului nocturn pe jos, ne explică de ce. A lua parte pe deplin
la pelerinajul de noapte înseamnă a nutri în inimă o speranţă, o speranţă ce trebuie
trăită cu cea mai mare intensitate pentru a ieşi din noapte, pentru a răzbi întunericul
nopţii, pentru a ajunge la lumina zorilor. Iată de ce, chiar şi într-un mod foarte
simplu, pelerinii învaţă cum să depăşească toate acele realităţi care obstaculează
viaţa persoanei, a familiei, a societăţii întregi şi a Bisericii. Se reaprinde dorinţa
de a ieşi din noapte pentru a păşi spre lumină, spre ziuă".
Încă din secolul
XVIII, dar mai ales după al Doilea Război Mondial, sanctuarul a devenit punct de referinţă
pentru toţi cei din Roma, catolici şi nu numai, italieni dar şi de alte naţionalităţi.
De ce sanctuarul marian păstrează o forţă de atracţie atât de puternică? • "Un
scriitor nota că la Roma sunt bazilici minunate, opere de artă extraordinare, dar
cu toate acestea, lumea se îndreaptă spre acest mic sanctuar din câmpia romană, pentru
a vedea o icoană de acum degradată, care nu cunoaşte mâna unui artist dar în faţa
căreia devoţiunea se exprimă cu o spontaneitate deosebită. Fecioara Maria a avut o
viaţă ca oricare alta, a dus viaţa unei femei de rând, dar a trăit virtuţile într-un
mod extraordinar şi de aceea viaţa ei reprezintă o provocare pentru noi pe planul
credinţei, speranţei şi al iubirii. Dar e o provocare ce ajunge la noi de o manieră
maternă, umană, fără să ne constrângă prin intermediul minunilor ci prin intermediul
blândeţei pe care numai ea ştie să o exprime. Iată de ce sanctuarul aparţine tuturor".