Iertarea este modul prin care Dumnezeu învinge: reflecţiile papei Benedict al XVI-lea despre Evanghelia milostivirii

RV 12 aug 2010. "Nu-ţi spun până la şapte ori, ci pînă la şaptezeci de ori câte şapte" (Matei 18, 22). Este foarte cunoscut răspunsul lui Isus la întrebarea lui Petru, dialog care se află în centrul Evangheliei de joi, cu privire la măsura iertării. Isus povesteşte apoi parabola servitorului neîndurător, în care stăpânul iartă datoria enormă a servitorului dar acesta, la rândul lui, nu are aceeaşi compasiune faţă de datornicul său. Într-un timp în care iertarea este tot mai rară iar acuzaţiile şi revendicările sunt la ordinea zilei, Benedict al XVI-lea arată că milostivirea lui Dumnezeu şi forţa iertării constituie o lumină spre care toţi trebuie să năzuim fără încetare.

Iertarea este "modul prin care Dumnezeu învinge". În ciuda fragilităţii noastre umane, sublinia Benedict al XVI-lea, "Domnul, cel bogat în milostivire şi iertare, transformă viaţa omului şi îl cheamă să-l urmeze". Iubirea lui Dumnezeu este o iubire care nu cunoaşte apus, afirmă Sfântul Părinte, care ne încurajează să luăm parte la această iubire ce izvorăşte din inima lui Isus, din Euharistie:
• "Oridecâteori vă apropiaţi de altar pentru Celebrarea Euharistică, inima voastră să se deschidă la iertare şi reconciliere, gata să acceptaţi scuzele celor care v-au ofensat şi, la rândul vostru, gata să iertaţi".

Iertarea, pe versantul uman, provine din convertirea inimii, din smerenie, din faptul de a se recunoaşte păcătoşi: "înjosindu-ne împreună cu Cristos, afirmă Papa, noi ne înălţăm pînă la El şi pînă la Dumnezeu".
• "Dumnezeu e iubire şi de aceea, coborârea, înjosirea, pe care ne-o cere iubirea, este în acelaşi timp o adevărată înălţare. Chiar în acest fel, înjosindu-ne, noi ajungem la înălţimea lui Isus Cristos, la adevărata înălţime a fiinţei umane" (Predică, Liturghia Rusaliilor, 15 mai 2005).

Biserica însăşi ia viaţă sub semnul iertării. Iertarea, de fapt, este puterea cea nouă pe care Isus o dăruieşte Apostolilor săi, în ziua Rusaliilor. Iertarea îi uneşte pe oameni, învinge dezbinările dintre oameni.
• "Forţa care deschide şi duce la depăşirea [stării de la turnul] Babel este forţa iertării. Isus poate dărui iertarea şi puterea de a ierta, pentru că el însuşi a suferit consecinţele vinovăţiei şi le-a nimicit în flacăra iubirii sale. Iertarea vine din Cruce. El transformă lumea cu iubirea care se dăruieşte. Inima sa deschisă pe Cruce este uşa prin care intră în lume harul iertării. Şi numai acest har poate transforma lumea şi edifica pacea" (Predică, Liturghia Rusaliilor, 15 mai 2005).

Asupra iertării, Pontiful Roman a revenit pe lung şi în cateheza despre apostolul Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat pe Isus. În acest context, Papa observa că şi Petru l-a trădat pe Isus dar a ştiut să accepte iertarea, a ştiut să-şi pună încrederea în milostivirea divină. La Iuda, în schimb, părerea de rău "a degenerat în disperare", iar în cele din urmă, într-un gest de "autodistrugere":
• "Este pentru noi o invitaţie de a ţine cont întotdeauna de ceea ce spunea Sfântul Benedict: 'să nu-ţi pierzi niciodată încrederea în milostivirea divină'... Isus respectă libertatea noastră. El aşteaptă disponibilitatea nostră la căinţă şi convertire, căci este bogat în milostivire şi iertare" (Audienţa Generală, 18 octombrie 2006).

Aici, serviciul audio: