Benedict al XVI-lea la Audienţa generală: Martiriul creştin, act suprem de iubire.
Solidaritate cu sinistraţii inundaţiilor
(RV – 11 august 2010) Martiriul ca „formă totală de iubire faţă de Dumnezeu”: aceasta
a fost tema centrală a catehezei lui Benedict al XVI-lea la Audienţa generală de miercuri,
11 august, la Palatul Apostolic din Castel Gandolfo. Episcopul Romei a amintit sfinţii
din aceste zile: Sfântul Laurenţiu, Edith Stein şi Maximilian Kolbe, care l-au urmat
pe Domnul până la martiriu, îndemnându-i pe credincioşi să învingă egoismul şi individualismul
prin iubirea lui Dumnezeu care transformă lumea. Salutându-i pe pelerinii polonezi,
Episcopul Romei a adresat un gând special tuturor persoanelor lovite de inundaţii.
Pe
ce se fondează martiriul? Cu această întrebare şi-a început cateheza Benedict al XVI-lea.
Răspunsul – a spus – este în realitate simplu: „Se fondează pe moartea lui Isus, pe
sacrificiul său suprem de iubire, realizat pe Cruce, pentru ca noi să putem avea viaţă”: •
„Este logica bobului de grâu care moare pentru a aduce mult rod (cfr In 12, 24). Isus
este bobul de grâu venit de la Dumnezeu, bobul de grâu divin care se lasă să cadă
pe pământ, care se lasă strivit, zdrobit în moarte şi tocmai pe această cale, se deschide
apoi pentru a aduce roade în nemărginirea lumii”.
Un martir îl urmează pe Domnul
până la capăt, a continuat, „Acceptând în mod liber să moară pentru mântuirea lumii,
într-un act de iubire supremă”. De unde izvorăşte aşadar forţa pentru a înfrunta
martiriul? • „Din profunda şi intima uniune cu Cristos, pentru că martiriul şi
vocaţia la martiriu nu sunt rezultatul unui efort uman, ci sunt răspuns la o iniţiativă
şi la o chemare a lui Dumnezeu, sunt dar al harului Său, care ne face să fim capabili
de a oferi propria viaţă din iubire faţă de Cristos, faţă de Biserică şi lume”.
„Dacă
citim vieţile martirilor – a evidenţiat Succesorul lui Petru – rămânem uimiţi de seninătatea
şi curajul lor în înfruntarea suferinţei şi a morţii: puterea lui Dumnezeu se manifestă
pe deplin în slăbiciunea, în lipsurile cui se încredinţează Lui şi îşi pune doar în
El propria speranţă (cfr 2Cor 12,9). Dar este important de subliniat că harul lui
Dumnezeu nu suprimă sau sufocă libertatea celui care înfruntă martiriul ci dimpotrivă
o îmbogăţeşte şi o însufleţeşte: • „Un martir este o persoană pe deplin liberă,
liberă în raport cu puterea lumii. O persoană liberă care într-un unic act definitiv
îi dăruieşte lui Dumnezeu întreaga sa viaţă şi, într-un suprem act de credinţă, de
speranţă şi de caritate, se abandonează în mâinile Creatorului şi răscumpărătorului
său; îşi sacrifică propria viaţă pentru a fi asociat în mod total Sacrificiul lui
Cristos pe Cruce. Într-un cuvânt: martiriul este un mare act de iubire, ca răspuns
la imensa iubire a lui Dumnezeu.
Desigur, a spus Episcopul Romei, „probabil
noi nu suntem chemaţi la martiriu”. Cu toate acestea „nici unul din noi nu este exclus
de la chemarea divină la sfinţenie, de la a trăi existenţa creştină la cel mai înalt
nivel”, a subliniat Benedict al XVI-lea îndemnând la o viaţă de sfinţenie. • „Toţi,
mai ales în timpul nostru în care pare să prevaleze egoismul şi individualismul, trebuie
să ne asumăm ca primă şi fundamentală îndatorire cea de a creşte zi de zi într-o iubire
tot mai mare faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi, pentru a transforma această lume a
noastră”.
Salutându-i pe pelerinii de limbă germană, Episcopul Romei şi-a îndreptat
gândul în mod special la Sfântul Maximilian Kolbe care, în infernul de la Auschwitz
a salvat de la moarte un tată, cap de familie, întrerupând astfel nebunia violenţei. „Această
impresionantă mărturie de credinţă, de speranţă şi iubire – a spus Papa – ne îndeamnă
şi pe noi să-l urmăm pe Cristos şi să creştem zi de zi, în iubirea faţă de Dumnezeu
şi faţă de fraţi”
La momentul salutului în limba poloneză, Sfântul Părinte
a adresat un gând special tuturor celor loviţi de inundaţii. „Îi cer lui Dumnezeu
– a spus Papa – să le dea forţa de a suporta necazurile şi să îndemne inimile oamenilor
de bunăvoinţa la un ajutor generos şi eficient”.