Sărbătoarea Schimbării la Faţă. Benedict al XVI-lea: să priveşti la lucrurile din lume cu ochii lui Dumnezeu

RV 06 aug 2010. Creştinii din Orient şi din Occident celebrează la 6 august sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului Nostru Isus Cristos. E o sărbătoare care, observa Benedict al XVI-lea cu diferite ocazii, ne invită să privim la lucrurile din lume din perspectiva lui Dumnezeu.

Să priveşti întunericul cu ochii luminii! E necesar să urci mai întâi pe înălţimi pentru a avea privirea lui Dumnezeu asupra evenimentelor din lume. Isus "s-a urcat pe munte ca să se roage", subliniază Evanghelia sărbătorii. "Muntele", observa Sfântul Părinte, "este locul apropierii de Dumnezeu. Este spaţiul elevat, în raport cu existenţa de fiecare zi, unde se respiră aerul proaspăt al creaţiei. Este locul rugăciunii". Iar Schimbarea la Faţă este un eveniment de rugăciune: în timp ce se ruga, Isus se cufundă în Dumnezeu şi în acest fel este invadat de lumină". Dar prin aceasta, el nu iese din istorie, nu fuge de misiunea pentru care a venit în lume:
• "Pentru un creştin, rugăciunea nu înseamnă o evadare din realitate şi de la responsabilităţile pe care le presupune, ci asumarea lor pînă la capăt, având încredere în iubirea fidelă şi inepuizabilă a Domnului" (Angelus, 4 martie 2007).

Pe Tabor, Petru, Iacob şi Ioan au avut parte de o experienţă excepţională: contemplând gloria Fiului lui Dumnezeu, au primit o pregustare a paradisului, unde grâul şi neghina nu mai stau la un loc.
• "Este vorba, de obicei, de experienţe de scurtă durată, pe care Dumnezeu uneori le oferă, mai ales în vedederea unor grele încercări. Nimănui, însă, nu-i este dat să rămână pe 'Tabor' în timp ce trăieşte această viaţă. Existenţa umană este un drum de credinţă şi ca atare se întinde mai mult în penumbră decât în lumină deplină, nu fără momente de obscuritate şi chiar de întuneric dens. Atâta timp cât suntem pe pământ, legătura noastră cu Dumnezeu se face mai mult prin auz decât prin vedere. Şi chiar contemplaţia se realizează, pentru a spune astfel, cu ochii închişi, graţie luminii interioare aprinsă în noi de Cuvântul lui Dumnezeu" (Angelus, 12 martie 2006).

Cine n-ar prefera să rămână pentru totdeauna pe 'Tabor'? Dar alături de Isus cine urcă pe munte o face pentru a învăţa să privească răul cu ochii binelui:
• "Acesta este punctul crucial: schimbarea la faţă este anticiparea învierii, dar aceasta presupune moartea. Isus îşi dezvăluie apostolilor gloria sa pentru ca să aibă tăria de a înfrunta scandalul crucii şi să înţeleagă că e necesar să treacă prin multe încercări pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu" (Angelus, 17 februarie 2008).

Schimbarea la faţă este o invitaţie de a pătrunde în taina rugăciunii. Numai o legătură sinceră şi puternică cu Isus ne arată că "adevărata frumuseţe este iubirea lui Dumnezeu", care "ştie să transforme chiar şi întenecosul mister al morţii în lumina radiantă a învierii":
• "Rugăciunea nu este un accesoriu, un 'optional', ci o chestiune de viaţă sau de moarte. Numai cel care se roagă, de fapt, adică cel care se încredinţează lui Dumnezeu cu iubire filială, poate intra în viaţa de veci, care este Dumnezeu însuşi" (Angelus, 4 martie 2007).