Schimbarea la Faţă a Domnului Nostru Isus Cristos, pregustare a venirii lui Cristos
în glorie, după scandalul Crucii
RV 05 aug 2010.Se spune despre un om că ochii îi strălucesc
de înţelepciune sau bunătate, sau că persoana lui exercită o fascinaţie irezistibilă.
Despre Isus, trei ucenici au putut mărturisi: "În el strălucea slava
lui Dumnezeu" (lectura a II-a). Miraculosul în schimbarea la faţă este că un
om cu un trup ca al nostru răspândeşte o lumină divină (lectura I). Această luare
în stăpânire a trupului şi a întregii umanităţi a lui Isus de către slava luminoasă
a lui Dumnezeu Tatăl se va realiza la Înviere, a cărei prevestire este schimbarea
la faţă. Un astfel de destin are de ce să minuneze şi explică de ce Petru încearcă
să rămână în această contemplare (Evanghelia, anul C). Totuşi, acest eveniment nu
este un punct terminus ci o etapă pe calea ce duce la angajarea absolută, aceea a
Crucii.
Într-adevăr, începând din ziua în care Petru a mărturisit că Isus
este Cristos, Fiul Dumnezeului celui Viu, Învăţătorul "a început să le arate ucenicilor
săi că El trebuia să meargă la Ierusalim şi acolo să sufere (...), să fie dat morţii
şi a treia zi să învie" (Matei 16,21). Petru refuză această înştiinţare iar ceilalţi
nici măcar nu o înţeleg. În contextul acesta se situează episodul misterios al Schimbării
la Faţă a lui Isus, pe un munte înalt, în faţa a trei martori aleşi de El: Petru,
Iacob şi Ioan. Faţa şi veşmintele lui Isus străfulgeră de lumină, Moise şi Ilie se
arată "vorbindu-i despre plecarea sa pe care urma să o săvârşească la Ierusalim" (Luca
9,31). Un nor îl acoperă şi un glas din cer rosteşte: "Acesta este Fiul meu, pe care
l-am ales. Pe El să-l ascultaţi!" (Luca 9, 35).
Timp de o clipă Isus îşi arată
gloria divină, confirmând astfel mărturisirea lui Petru. El arată şi că, pentru "a
intra în gloria sa" (Luca 24, 26), trebuie să treacă prin Cruce la Ierusalim. Moise
şi Ilie contemplaseră Gloria lui Dumnezeu pe munte; Legea şi Profeţii vestiseră suferinţele
lui Mesia. Patima lui Isus este într-adevăr voinţa lui Dumnezeu: Fiul lucrează ca
slujitor al lui Dumnezeu. Norul arată prezenţa Sfântului Duh. "Tota Trinitas apparuit:
Pater in voce, Filius in homine, Spiritus in nube clara" – spune Sfântul Toma
de Aquino – "Toată Treimea s-a arătat: Tatăl în glas, Fiul în om, Duhul în norul luminos".
Iar condacul Schimbării la Faţă din liturgia bizantină adaugă: "Schimbatu-te-ai
la faţă pe munte, Cristoase Dumnezeule, şi ucenicii tăi, pe cât puteau cuprinde, au
văzut mărirea ta: ca atunci când te vor vedea răstignit, să înţeleagă că Patima ta
era de bunăvoie şi să vestească lumii că tu eşti cu adevărat raza Tatălui".
În
pragul vieţii sale publice, Botezul. În pragul Paştelui, Schimbarea la Faţă. Prin
botezul lui Isus s-a arătat misterul primei renaşteri, botezul nostru. Schimbarea
la Faţă este sacramentul celei de a doua renaşteri, învierea noastră. Încă de acum
participăm la Învierea Domnului prin Duhul Sfânt care lucrează în Sacramentele Trupului
lui Cristos. Schimbarea la faţă ne dă o pregustare a venirii lui Cristos în glorie
"care va transforma trupul smereniei noastre făcându-l asemenea cu trupul măririi
sale" (Filipeni 3,21). Dar ea ne aminteşte şi că "trebuie să trecem prin multe strâmtorări
ca să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu" (Fapte 14,22). "Aceasta", comentează Sfântul
Augustin, "Petru n-o înţelesese când dorea să trăiască lângă Cristos pe munte. Ţi-a
pregătit aceasta, Petre, pentru după moarte. Dar acum îţi spune: coboară ca să trudeşti
pe pământ, ca să slujeşti pe pământ, ca să fii dispreţuit, răstignit pe pământ. Viaţa
coboară ca să fie ucisă, Pâinea ca să sufere de foame, Calea coboară ca să trudească
pe cale, Izvorul coboară ca să înseteze, iar tu, te împotriveşti suferinţei?". (sursa:
Catehismul Bisericii Catolice, nr. 554-556)
"Când se va arăta Cristos,
vom fi asemenea Lui, pentru că îl vom vedea aşa cum este" (cfr 1 Ioan 3,2) – antifonul
la Împărtăşanie (Liturghia sărbătorii).