32 de la moartea lui Paul al VI-lea. Cardinalul Silvestrini: Papa care şi-a asumat
continuarea şi aplicarea Conciliului Vatican II
(RV – 5 august 2010) Au trecut 32 de ani de la moartea lui Paul al VI-lea.
Era 6 august 1978, la Castel Gandolfo, în sărbătoarea „Schimbarea la Faţă a
Domnului”. Despre actualitatea pontificatului Papei Montini, umil mărturisitor
al Evangheliei în anii Conciliului şi în perioada post-Conciliu să-l ascultăm pe cardinalul
Achille Silvestrini, prefect emerit al Congregaţiei pentru Biserici Orientale:
•
„El şi-a asumat ereditatea lui Ioan al XXIII-lea de a continua şi de a aplica Conciliul
Vatican al II-lea. Apoi, avem viziunea mondială a lui Paul al VI-lea, cu călătoria
în Ţara Sfântă, cu prima vizită a unui Papă la ONU, cu vizita în Kenya, apoi la Bogotà,
aşadar viziunea sa internaţională, învăţătura sa, prima sa enciclică „Ecclesiam Suam”,
Biserica care se face discurs, care se face dialog cu lumea, apoi enciclica „Populorum
Progressio”, care înfruntă marile probleme ale globalizării economico-sociale în lume.
Fără îndoială există o serie de aspecte care ilustrează originalitatea şi exemplaritatea
acţiunii pontificatului lui Paul al VI-lea. Îmi amintesc de asemenea grija sa; atunci
când te vedea te privea cu un surâs, cu ochii blânzi. Diferit de impresia pe care
o dădea văzut de departe, avea o privire şi o solicitudine pline de bunătate.
La
împlinirea a 32 de ani de la moartea Papei Paul al VI-lea, vineri, 6 august, la ora
17, se va celebra în bazilica vaticană o Sfântă Liturghie. Celebrarea euharistică
va fi prezidată de monseniorul Marcello Semeraro, episcop de Albano (în Italia), dieceză
care include şi localitatea Castel Gandolfo cu reşedinţa pontificală estivă. Monseniorul
Semeraro, care s-a format ca preot în timpul pontificatului Papei Montini, pune în
evidenţă câteva trăsături care au făcut din Paul al VI-lea figura sa de referinţă:
• „Ca episcop de Albano am avut ocazia să cunosc persoane care, în cadrul complexului
Vilelor Pontificale au fost zilnic în contact cu Episcopul Romei, în perioadele în
care Paul al VI-lea se afla la Castel Gandolfo. Toţi aceştia vorbesc de o persoană
plăcută, de un Papă foarte senin şi cu o fire plină de umanitate. Apoi, în privinţa
magisteriului, aş vrea să amintesc în special Exortaţia apostolică „Evangelii nuntiandi”.
Este foarte semnificativ faptul că, în omilia cu ocazia celebrării primelor Vespere
ale solemnităţii Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul, Benedict al XVI-lea a făcut referire
la acest document care, practic, deschide către tot acel mare proiect şi program care
– cu Ioan Paul al II-lea – va asuma numele de „noua evanghelizare”. Dar nu trebuie
uitată enciclica „Humanae Vitae” care, cu trecerea timpului, departe de a se
fi epuizat, demonstrează tot mai mult via sa actualitate şi caracterul său profetic.
Mai ales acum, în situaţia actuală, apărarea şi promovarea vieţii are cu adevărat
acea valoare la care s-a gândit Paul al VI-lea, şi anume ca o profeţie în realitatea
lumii contemporane.