Sfântul Ioan Maria Vianney, patronul ceresc al păstorilor de suflete şi cinstitor exemplar al Maicii Domnului

RV 03 aug 2010. Un gând de zidire sufletească din liturghia de miercuri, comemorarea liturgică a Sfântului Ioan Maria Vianney, preot.

Pe plan uman, Ioan Maria Vianney, Franţa, anii vieţii 1786-1859, a cunoscut mari dificultăţi în privinţa studiilor, dar Duhul Sfânt, căruia i se deschide printr-o docilitate perfectă prin rugăciune şi pocăinţă, face din el un preot care atrage în mica localitate Ars mulţimi dornice de iertare şi lumină. Diavolul se dezlănţuie adesea împotriva lui. Cu o răbdare plină de umilinţă, parohul de Ars suportă încercările interioare sau exterioare, pentru mântuirea celor păcătoşi. Spirit contemplativ, care ar fi voit să se retragă într-o mănăstire trapistă, s-a dedat misiunii sale de paroh cu un dinamism care a făcut din el patronul tuturor păstorilor de suflete. Un avocat venit de la Paris ca să-i asculte predicile, când s-a întors acasă şi a fost întrebat ce a văzut la Ars, a răspuns: "Pe Dumnezeu într-un om". Din devoţiune faţă de Sfânta Fecioară, şi-a adăugat numele Maria, astfel că acum este venerat în lumea întreagă drept Sfântul Ioan Maria Vianney. În 1925, papa Pius al XI-lea l-a ridicat la cinstea sfintelor altare şi l-a proclamat "patron al clerului". În cinstea sa, Benedict al XVI-lea a proclamat un An al Sfintei Preoţii, care s-a încheiat în sărbătoarea Inimii Preasfinte a lui Isus, la 11 iunie a.c.

În timp ce creştinii din Orient şi din Occident se pregătesc la solemnitatea Adormirii Maicii Domnului, redăm în continuare rugăciunea papei Benedict al XVI-lea rostită la sanctuarul marian din Fatima la 12 mai 2010 şi la încheierea Anului Sfintei Preoţii, în Piaţa Sfântul Petru, cu participarea a peste 15.000 de preoţi.

Maică Neprihănită,
în acest loc de har,
convocaţi de iubirea Fiului tău Isus,
marele şi veşnicul Preot,
noi, fii în Fiul şi preoţii lui,
ne consacrăm Inimii tale materne,
pentru a împlini cu fidelitate voinţa Tatălui.

Suntem conştienţi că, fără Isus,
nu putem face nimic bun (Cf. In 15,5)
şi că, numai prin el, cu el şi în el,
vom fi pentru lume
instrumente de mântuire.

Mireasă a Duhului Sfânt,
dobândeşte-ne darul inestimabil
al transformării în Cristos.
Prin aceeaşi putere a Duhului care,
extinzând asupra ta umbra lui,
te-a făcut Mamă a Mântuitorului,
ajută-ne ca Isus Cristos, Fiul tău,
să se nască şi în noi.
Fie ca, astfel, Biserica
să fie reînnoită de preoţi sfinţi,
transfiguraţi de harul celui
care face noi toate lucrurile.

Maică a îndurării,
Fiul tău Isus e cel care ne-a chemat
să devenim asemenea lui:
lumină a lumii şi sare a pământului
(Cf Mt 5,13-14).

Ajută-ne,
cu mijlocirea ta puternică,
să nu renunţăm niciodată la această vocaţie sublimă,
să nu cedăm în faţa egoismelor noastre,
în faţa linguşirilor lumii
şi în faţa ademenirilor Celui Rău.

Fereşte-ne cu a ta curăţie,
păzeşte-ne cu a ta umilinţă
şi învăluie-ne cu a ta iubire maternă,
ce se reflectă în atâtea suflete
consacrate ţie
devenite pentru noi
adevărate mame spirituale.

Mamă a Bisericii,
noi, preoţii,
vrem să fim păstori
care nu se pasc pe ei înşişi,
ci se dăruiesc lui Dumnezeu pentru fraţi,
găsind în aceasta fericirea lor.
Nu numai prin cuvinte, ci cu viaţa,
vrem să repetăm cu umilinţă,
zi de zi,
acel „iată-mă” al nostru.

Călăuziţi de tine,
vrem să fim apostoli
ai Milostivirii divine,
bucuroşi să celebrăm în fiecare zi
sfânta Jertfă a altarului
şi să oferim celor care ni-l cer
sacramentul Reconcilierii.

Avocată şi Mijlocitoare a harului,
care eşti în întregime cufundată
în unica mijlocire universală a lui Cristos,
invocă de la Dumnezeu, pentru noi,
o inimă complet reînnoită,
care să-l iubească pe Dumnezeu cu toate puterile sale
şi să slujească omenirea aşa cum ai făcut tu.

Repetă-i Domnului
cuvântul tău eficace:
„nu mai au vin” (In 2,3),
pentru ca Tatăl şi Fiul să-l reverse asupra noastră,
ca într-o nouă revărsare,
pe Duhul Sfânt.

Plin de uimire şi de recunoştinţă
faţă de prezenţa ta continuă în mijlocul nostru,
în numele tuturor preoţilor,
şi eu vreau să exclam:
„de unde îmi este dată mie aceasta
ca să vină mama Domnului meu la mine?” (Lc 1,43).

Mama noastră din totdeauna,
nu înceta „să ne vizitezi”,
să ne mângâi, să ne susţii.
Vino în ajutorul nostru
şi eliberează-ne de orice pericol
care se abate asupra noastră.
Cu acest act de încredinţare şi de consacrare,
vrem să te primim în mod
mai profund şi radical,
pentru totdeauna şi deplin,
în existenţa noastră umană şi sacerdotală.

Prezenţa ta să facă să reînflorească
pustiul singurătăţilor noastre şi să strălucească soarele
peste întunecimile noastre,
să facă să revină liniştea după furtună,
pentru ca orice om să vadă mântuirea Domnului,
care are numele şi chipul lui Isus,
reflectat în inimile noastre,
pentru totdeauna unite cu inima ta!
Aşa să fie!