Miezul spiritualităţii Sfântului Ignaţiu de Loyola
(RV - 31 iulie 2010) „Doamne, dă-mi iubirea şi harul tău şi aceasta îmi
este de ajuns”: scria Sf. Ignaţiu de Loyola, a cărui comemorare liturgică
se sărbătoreşte la 31 iulie. Cu această ocazie, la ora 19, prepozitul general
al călugărilor iezuiţi, părintele Adolfo Nicolás a prezidat Sfânta Liturghie în biserica
romană „del Gesù”, unde este venerat trupul Sfântului. Ignaţiu se născuse la Loyola,
în Ţara Bascilor. Rănit în război în 1521, s-a dedicat lecturii unei cărţi despre
viaţa lui Isus şi a Sfinţilor. Animat de dorinţa de a-l urma pe Cristos, în 1523 a
scris „Exerciţiile spirituale”. A murit la Roma la 31 iulie 1556. Dar care este inima
spiritualităţii ignaţiene? Răspunde părintele iezuit Lorenzo Gilardi, directorul Casei
de exerciţii spirituale „Villa Santa Croce” din San Mauro Torinese: • Spiritualitatea
ignaţiană este mai presus de toate o căutare a voinţei lui Dumnezeu: a cunoaşte şi
a primi această dorinţă, această aşteptare pe care Dumnezeu o are în privinţa noastră.
Tocmai de aceea spiritualitatea ignaţiană duce la dezvolta, în persoana care o asumă
şi trăieşte, o atitudine contemplativă de a descoperi voinţa lui Dumnezeu în toate
lucrurile şi a o trăi apoi în acţiune: contemplaţie în acţiune.