Cardinalul Francisco Javier Erràzuriz, arhiepiscop de Santiago de Chile, explică propunerea Bisericii privind un gest de clemenţă faţă de deţinuţi

(RV – 26 iulie 2010) Polemică în Chile pentru propunerea Bisericii locale referitoare la un gest de clemenţă exprimat printr-o amnistie, propunere făcută în contextul bicentenarului independenţei ţării.
Arhiepiscopul de Santiago de Chile, cardinalul Francisco Javier Erràzuriz, împreună cu episcopul de Rancangua, mons. Alejandro Goic, preşedintele episcopatului chilian, a adresat această propunere preşedintelui republicii şi maximelor autorităţi ale parlamentului, explicând semnificaţia gestului Bisericii.

Într-un interviu acordat cotidianului „El Mercurio”, cardinalul reaminteşte că pentru Biserică moto-ul „nici iertare, nici uitare” nu este compatibil cu un popor care are profunde rădăcini creştine”.
Este sigur – observă cardinalul, referindu-se la ideea de a include în amnistie persoane condamnate pentru violarea drepturilor omului – „că nu se poate uita” dar este tot atât de sigur „că o societate reconciliată trebuie să ştie să aşeze iertarea alături de adevăr şi dreptate”.

Arhiepiscopul de Santiago de Chile precizează că nu este Biserica cea care trebuie să evalueze gradul în care o astfel de măsură ar fi sau nu adecvată, dar ceea ce preocupă Biserica este „situaţia atâtor femei şi bărbaţi, care nu doar sunt privaţi de libertate, dar suferă şi alte osândiri precum promiscuitatea, violenţele, lipsa mijloacelor de reabilitare, boli, uneori în faze terminale.

Apoi, în cazul specific al persoanelor care ispăşesc pedepse pentru delicte de încălcare a drepturilor omului, cardinalul Erràzuriz, a propus patru criterii concret, după cum se citeşte în documentul trimis celor mai înalte autorităţi ale statului, şi anume: gradul de responsabilitate pe care condamnatul l-a avut în comiterea faptelor care-i sunt atribuite; gradul de libertate şi de autonomie pe care l-a avut în urmarea ordinelor; gesturile de umanitate avute faţă de persoanele care se aflau în subordinea lor (în închisori, lagăre de detenţie sau locuri secrete de tortură) şi, de asemenea, expresiile de regret, de căinţă manifestate în timpul parcursului procesual. În cererea de amnistie se propune excluderea faptelor sângeroase.

Referitor la criticile potrivit cărora prin această propunere Biserica şterge trecutul său clar de apărare a drepturilor omului, arhiepiscopul de Santiago conclude că „este imposibil să se şteargă tot binele care s-a făcut, căci acesta face deja parte din istorie şi, mai ales, din inima a mii şi mii de chilieni care au cunoscut şi apreciat opera Bisericii din Chile, a episcopilor şi a organizaţiilor umanitare”.

Aici serviciul audio: