Când ne rugăm, nu suntem niciodată singuri: Papa la întâlnirea „Angelus” comentează "Tatăl nostru", exprimă durere pentru tragedia din Duisburg în Germania şi salută pelerinii de la Santiago de Compostela în Spania de sărbătoarea Sf. Iacob Apostol

(RV - 25 iulie 2010) La întâlnirea duminicală „Angelus” de la Castel Gandolfo, Benedict al XVI-lea a exprimat profundă mâhnire pentru tragedia din oraşul Duisburg în vestul Germaniei, unde sâmbătă 24 iulie, 19 tineri şi-au pierdut viaţa şi alţi 340 au fost răniţi în urma busculadei produse la festivalul muzicii tehno la care participau peste un milion de persoane.
Papa a menţionat sărbătoarea de la 25 iulie a Sfântului Iacob Apostolul, amintind că în noiembrie se va duce la Santiago de Compostela în Spania cu ocazia Anului Compostelan. Oprindu-se la Evanghelia Liturghiei duminicale, centrată pe rugăciunea „Tatăl nostru”, Papa a subliniat că „cine se roagă nu este niciodată singur”, deoarece vocea sa se împleteşte cu cea a Bisericii.

Dar să reluăm mai pe larg. La rugăciunea „Îngerul Domnului” recitată duminică împreună cu credincioşii, localnici şi pelerini, reuniţi la amiază în curtea interioară a reşedinţei pontificale din Castel Gandolfo, Benedict al XVI-lea a exprimat profundă mâhnire pentru atâţia tineri rămaşi ucişi la Duisburg în timpul unei reuniuni muzicale. O ştire, subliniază, aflată cu mare durere:
• Dragi fraţi şi surori, am aflat cu profundă durere despre tragedia întâmplată la Duisburg în Germania în care au rămas victime numeroşi tineri. Îi pomenesc la Domnul în rugăciune, pe cei morţi, pe cei răniţi şi cei din familiile lor.
Apoi vorbind în germană, a cerut pentru rudele şi prietenii victimelor mângâierea şi apropierea Duhului Sfânt.

Înainte de cuvintele despre faptul tragic din Duisburg, Papa se oprise asupra Evangheliei duminicale, în care Isus îi învaţă pe ucenici rugăciunea Tatăl nostru, „primele cuvinte ale Sfintei Scripturi pe care le învăţăm încă de mici”.
Să-l ascultăm:
• Iubiţi fraţi şi surori, Evanghelia acestei duminici ni-l prezintă pe Isus recules în rugăciune, puţin retras de ucenicii săi. Când a terminat, unul dintre ei i-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm” (Lc 11,1). Isus nu a făcut obiecţii, nu a vorbit despre formule ciudate sau exoterice, dar cu multă simplicitate a zis: „Când vă rugaţi, spuneţi: „Tată…”, şi i-a învăţat Tatăl nostru (Cf Lc 11.2-4) preluându-l chiar din rugăciunea cu care se adresa lui Dumnezeu, Tatăl său.

Sfântul Luca ne transmite Tatăl nostru într-o formă mai scurtă în comparaţie cu cea din Evanghelia Sfântului Matei, care a intrat în uzul comun. Suntem în faţa primelor cuvinte ale Sfintei Scripturi pe care le învăţăm încă de copii.
• Ele se întipăresc în memorie, ne plăsmuiesc viaţa, ne însoţesc până la ultima respiraţie. Ele dezvăluie că „noi nu suntem deja în mod deplin fii ai lui Dumnezeu, dar trebuie să devenim şi să fim din ce în ce mai mult printr-o comuniune a noastră tot mai profundă cu Isus. A fi fii devine echivalent cu a-l urma pe Cristos” (Benedict al XVI-lea, Isus din Nazaret, Milano 2007, p.168).

Această rugăciune întruneşte şi exprimă necesităţile omeneşti, materiale şi spirituale: „Dă-ne zilnic pâinea de care avem nevoie. Iartă-ne păcatele, căci şi noi iertăm oricui ne-a greşit, şi nu ne duce pe noi în ispită” (Lc 11,3-4). Şi tocmai din cauza nevoilor şi greutăţilor de fiecare zi, Isus îndeamnă cu forţă: „De aceea vă spun: Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide. Căci cel care cere primeşte, cel care caută găseşte şi celui care bate i se va deschide” (Lc 11,9-10).

Şi Papa teolog observă:
• Nu este un a cere pentru a-şi satisface propriile dorinţe, cât mai degrabă pentru a ţine trează prietenia cu Dumnezeu, care - spune simplu Evanghelia - „îl va da pe Duhul Sfânt, acelora care i-l cer!” (Lc 11,13). Au trăit aceasta străvechii „părinţi din pustiu” şi contemplativii din toate timpurile, deveniţi, datorită rugăciunii, prieteni ai lui Dumnezeu, precum Abraham, care l-a implorat pe Domnul să cruţe de la nimicire pe puţinii drepţi din oraşul Sòdoma (Cf Gen 18,23-32).

Sfânta Tereza de Avila le invita pe con-surorile sale zicând: „Trebuie să-l implorăm pe Dumnezeu ca să ne elibereze de orice pericol pentru totdeauna şi să ne ferească de orice rău. Şi oricât de imperfectă ar fi dorinţa noastră, să ne sforţăm să insistăm în această cerere. Ce ne costă să cerem mult, văzând că ne adresăm Celui Atotputernic?” (Cammino, 60 (34), 4, in Opere complete, Milano 1998, p. 846).

Ori de câte ori recităm Tatăl nostru, vocea noastră se împleteşte cu cea a Bisericii, încât cine se roagă nu este niciodată singur.
• „Fiecare credincios va trebui să caute şi va putea găsi în adevărul şi bogăţia rugăciunii creştine, învăţată de Biserică, calea proprie, modul propriu de rugăciune…se va lăsa de aceea condus…de Duhul Sfânt, care îl călăuzeşte, prin Cristos, la Tatăl” (Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Alcuni aspetti della meditazione cristiana, 15 ottobre 1989,29: AAS 82 [1990], 378).

Papa a amintit apoi că la 25 iulie este sărbătoarea Sfântului Iacob numit „cel Mare” care a lăsat pe tatăl şi munca de pescar pentru a-l urma pe Isus şi pentru el şi-a dat viaţa, cel dintâi dintre Apostoli. Pontiful a adresat din inimă un gând special pelerinilor care au alergat în număr mare la Santiago de Compostela! Fecioara Maria să ne ajute să redescoperim frumuseţea şi profunzimea rugăciunii creştine.

Apoi vorbind în spaniolă, a amintit că şi el în toamna acestui an, pe 6 noiembrie, se va duce ca pelerin la mormântul Sfântului Iacob:
• În acest An Sfânt Compostelan - a spus Papa - sper să mă alătur numeroşilor pelerini în noiembrie, într-o călătorie care mă va duce să vizitez şi Barcelona. Pontiful a exprimat urarea ca urmând drumul Apostolului să poată da o „mărturie constantă de credinţă, speranţă şi dragoste”.

Salutând pelerinii de limba italiană a amintit în fine că duminica aceasta la Castel Gandolfo se ţinea „Târgul de piersici”. O ocazie, a spus Papa, de a-i mulţumi lui Dumnezeu „pentru roadele pământului şi ale muncii oamenilor”.

Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de succesorul lui Petru duminică la rugăciunea „Angelus” recitată cu credincioşii la reşedinţa pontificală de vară din Castel Gandolfo, binecuvântare ce ajunge astfel şi la toţi ascultătorii noştri care o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: