Episcopul Bruno Forte: adevărata odihnă consistă în a-şi umple inima cu prezenţa lui Dumnezeu

(RV - 19 iulie 2010) Cuvintele rostite de Benedict al XVI-lea duminica trecută la rugăciunea „Angelus” invită la a vedea în perioada noastră de odihnă o ocazie prielnică pentru a pune pe primul loc ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Papa, duminică la întâlnirea de la Castel Gandolfo, s-a oprit asupra episodului din Evanghelie despre vizita lui Isus în casa Martei şi Mariei, o pagină în sintonie cu acest sezon estiv de vacanţă şi concedii. Marta este ocupată cu treburi până peste cap pentru aranjarea casei. Maria în schimb pare răpită de prezenţa şi cuvintele lui Isus: se aşează la picioarele lui Isus şi îl ascultă. Maria - a spus Sfântul Părinte - ne aminteşte că omul are nevoie înainte de toate de Dumnezeu.

Aceasta este o convingere profund biblică, cum subliniază arhiepiscopul mitropolit de Chieti-Vasto, mons. Bruno Forte:
• În Biblie, încă de la povestirea lucrării creatoare a lui Dumnezeu, există tema odihnei sabatice, adică a acelui timp pe care Dumnezeu însuşi îl dă cu referire la munca din cele şase zile. Acum, aşa cum Dumnezeu a simţit nevoia de odihnă în cea de-a şaptea zi, la fel ziua a şaptea trebuie să fie ziua odihnei după exemplul lui Dumnezeu. Deci, mare model sabatic al tradiţiei biblico-ebraice este modelul unei odihne care să fie bogată în sens, bogată în prezenţă a unei activităţi diferite dar nu mai puţin fecunde. Mişcându-se în această tradiţie, teologia creştină concepe timpul de odihnă nu ca timp în care nu se face nimic, dar în care se face dar în mod diferit, un a face care implică profund inima noastră, care o deschide la dimensiuni mai adevărate, mai frumoase, şi deci care să dea un spaţiu deosebit experienţei ascultării şi frumuseţii întâlnirii cu Dumnezeu.

În legătură cu „a face dar în mod diferit”, Papa aminteşte episodul vizitei lui Isus în casa Martei şi Mariei din Betania: ce reprezintă, Marta şi Maria în viaţa unui creştin?
• Maria se înţelege pe sine - şi e recunoscută de Isus - ca ucenică. Şi acesta este un lucru foarte important deoarece face să înţelegem că Isus consideră bărbatul şi femeia pe un plan absolut paritar, din punct de vedere al demnităţii fiinţei personale. Deci, este un prim mesaj foarte frumos, cel al demnităţii femeii. Apoi, este o a doua semnificaţie. În comaraţie cu Marta, care se pierde în multe trebuiri, Maria îşi concentrează atenţia asupra persoanei lui Isus. Mesajul este clar: nu înseamnă că trebuie neglijate lucrurile de făcut, dar trebuie să punem înainte de toate în centru persoana altuia. Mi se pare că timpul de odihnă poate fi un timp în care să redescoperim locul central al persoanelor cu care suntem în relaţie. În ce priveşte raporturile pur funcţionale, cum sunt adesea cele ale vieţii zilnice, ale timpului de muncă, odihna face să redescoperim relaţia cu persoana, gratuitatea ascultării şi a darului.

Această pagină evanghelică - mai spune Benedict al XVI-lea - este şi foarte intonată cu timpul concediilor, al vacanţei: persoana trebuie să se angajeze în ocupaţiile domestice şi profesionale, dar înainte de toate are nevoie de Dumnezeu...
• Omul se realizează cu adevărat atunci când nu se distrage de Dumnezeu. Atare distragere este pierdere, este cădere. Se realizează atunci când inima sa, care este nostalgie de Dumnezeu, se umple cu prezenţa sa, cu harul ascultării, cu cuvintele şi tăcerea sa. Adevărata odihnă este a se umple cu prezenţa lui Dumnezeu şi a se bucura de această ascultare în care cuvintele sale, tăcerea sa ajung la noi, ne dezleagă lăuntric nodurile sufletului, dau acea lumină şi acea pace de care ai profundă nevoie pentru a fi tu însuţi şi a-ţi pune viaţa la dispoziţia altora.
 
Aici serviciul audio: