"Iubiţi Biserica, maica noastră, fiţi blânzi şi puternici în adevăr": Papa la Sulmona, la întâlnirea cu tinerii diecezei; seara, întoarcerea la Roma

RV 04 iul 2010. Duminică după amiază, în partea a doua a vizitei pastorale la Sulmona, Benedict al XVI-lea a avut o scurtă dar intensă întâlnire cu un grup de deţinuţi de la penitenciarul cu regim de maximă siguranţă din oraş. Succesiv, Sfântul Părinte a mers la catedrala din Sulmona, unde era aşteptat de tinerii diecezei în cadrul adoraţiei Preasfântului Sacrament. Discursul Papei a fost precedat de salutul a doi tineri care, în numele celor prezenţi, l-au întrebat pe Benedict al XVI-lea cum pot concilia exigenţele vieţii creştine cu realitatea socială în care trăiesc, marcată nu puţine ori de contradicţii şi împotriviri.

"Sunteţi tineri şi tinere care ştiu să gândească, care-şi pun întrebări şi care au sensul adevărului şi al binelui. Ştiţi, cu alte cuvinte, să folosiţi mintea şi inima, ceea ce nu e lucru de nimic", a răspuns Sfântul Părinte, "dimpotrivă, aş spune că e cel mai important pe această lume: să învăţăm să folosim bine inteligenţa şi înţelepciunea pe care Dumnezeu ni le-a dăruit!". Oamnenii acestor locuri, a reluat Papa, nu dispuneau în trecut de multe mijloace, dar aveau ceea ce-l face pe un om cu adevărat bogat: credinţa şi valorile morale, ceea ce construieşte cu adevărat persoanele şi coexistenţa civilă.

Din cuvintele tinerilor, Papa a subliniat mai întâi două aspecte fundamentale: unul pozitiv, viziunea creştină despre viaţă, şi altul negativ, umbrele care întunecă orizontul, falsele valori şi modele iluzorii care promit dar nu pot să dea plinătate vieţii. Ce trebuie făcut pentru ca aceste umbre să nu devină prea apăsătoare? Şi aici, Papa a spus că tinerii au o memorie bună din moment ce au făcut referinţă la discursul său de la Sydney din 2008 şi la viaţa unui sfânt de acum 800 de ani, Celestin al V-lea:
• "În acest fel, dragi prieteni, voi aveţi, după cum se spune, 'o viteză în plus'. Într-adevăr, memoria istorică este o 'viteză în plus' în viaţă, pentru că fără memorie nu există viitor (...). Actuala cultură consumistă tinde să reducă omul la prezent, să-l facă să piardă simţul trecutului şi al istoriei; dar în acest fel, îl lipseşte şi de capacitatea de a se înţelege pe sine, de a percepe problemele şi de a construi viitorul. Prin urmare, dragi tineri şi tinere, vreau să vă spun: creştinul este unul care are o memorie bună, care iubeşte istoria şi caută să o cunoască".

Pentru a recunoaşte chemarea lui Dumnezeu, a reluat Sfântul Părinte, e necesar ca inima noastră să se obişnuiască să-l recunoască pe Domnul, să-l simtă ca pe o Persoană care îmi stă aproape şi mă iubeşte. De aceea, e important ca în timpul zilei să învăţăm a trăi momentele de tăcere:
• "Fiţi siguri că dacă unul învaţă să asculte această voce şi să o urmeze cu generozitate, nu se teme de nimic, ştie şi simte că Dumnezeu este cu el, cu ea, că e Prieten, Tată şi Frate. Pe scurt, secretul vocaţiei constă în raportul cu Dumnezeu în rugăciune (...). Sfântul Petru Celestin a fost mai întâi de toate un om de rugăciune, un om al lui Dumnezeu. Dragi tineri, găsiţi întotdeauna un spaţiu în zilele voastre pentru Dumnezeu, pentru a-l asculta şi a-i vorbi!".

Adevărata rugăciune, a întărit Benedict al XVI-lea, nu este nicidecum străină de realitate. Dacă rugăciunea v-ar înstrăina, v-ar scoate din viaţa voastră reală, fiţi atenţi: nu este o adevărată rugăciune. Dimpotrivă, dialogul cu Dumnezeu este garanţie de adevăr şi libertate.
A sta cu Dumnezeu, a asculta Cuvântul său, în Evanghelie şi în liturgia Bisericii, apără de sclipirile orgoliului şi ale mândriei, de mode şi conformisme, şi dă forţa de a fi cu adevărat liberi, chiar şi în faţa anumitor ispite mascate de lucruri bune.
• "Voi m-aţi întrebat 'cum putem fi în lume dar nu ai lumii? Vă răspund: tocmai prin intermediul rugăciunii. Nu e vorba de a înmulţi cuvintele (...) ci de a sta în prezenţa lui Dumnezeu, însuşindu-ne, cu mintea şi cu inima, expresiile din 'Tatăl Nostru', sau adorând Euharistia cum am făcut ceva mai înainte; meditând Evanghelia în camera noastră, sau participând cu reculegere la liturgie. Toate acestea nu ne îndepărtează de viaţă ci ne ajută să fim cu adevărat noi înşine în orice situaţie, fideli la vocea lui Dumnezeu care vorbeşte conştiinţei, liberi de condiţionările de moment!".

Desigur, a observat Pontiful în colocviul cu tinerii, credinţa şi rugăciunea nu rezolvă problemele dar ne învaţă să le abordăm într-o nouă lumină şi cu un nou curaj, ba chiar în mod mai senin şi eficient. Istoria Bisericii este plină de exemple de Sfinţi şi Fericiţi care pornind de la dialogul constant cu Dumnezeu au găsit întotdeauna soluţii creative la problemele concrete.
• "Dragi tineri, lăsaţi-vă cuceriţi pe deplin de Cristos! Păşiţi şi voi, cu hotărâre, pe calea sfinţeniei – care e deschisă tuturor – pentru că aceasta vă va face să deveniţi mai creativi în a căuta soluţii la problemele pe care le întâlniţi, şi să le căutaţi împreună!".

În acest sens, a precizat Papa, nici chiar viaţa eremitică nu poate fi considerată o fugă de realitate pentru că "viaţa solitară de rugăciune şi pocăinţă este întotdeauna în serviciul comunităţii, nu este niciodată împotriva acesteia". Călugărul, de fapt, nu trăieşte pentru sine ci pentru ceilalţi şi cultivă viaţa contemplativă pentru binele Bisericii şi al societăţii, pentru ca Biserica şi societatea să fie irigate mereu de noi energii.
• "Dragi tineri, iubiţi comunităţile voastre creştine, nu vă fie teamă să vă angajaţi în a trăi împreună experienţa credinţei! Iubiţi Biserica: v-a dat credinţa, v-a ajutat să-l cunoaşteţi pe Cristos! Iubiţi-i pe Episcopul şi preoţii voştri, cu toate slăbiciunile noastre: ei sunt prezenţe preţioase în viaţă!".

Şi notând bucuria de pe chipurile lor, Papa a spus că aceasta e o trăsătură definitorie a creştinilor, care au înţeles că "Dumnezeu nu le ia nimic, ci le dă de o sută de ori mai mult, care face eternă viaţa lor, pentru că Dumnezeu este Iubire infinită, singurul care împlineşte inima omului. De aici, apelul final al Papei, adresat duminică tinerilor în catedrala din Sulmona:
• "Păstraţi-vă entuziasmul, bucuria voastră, cea care provine din întâlnirea cu Domnul, şi împărtăşiţi-o celor de o vârstă cu voi! Acum trebuie să plec şi vă spun că îmi pare rău să vă las! În mijlocul vostru simt că Biserica este tânără! Dar plec mai departe bucuros, ca un tată care e senin văzând că fiii săi cresc şi cresc bine. Mergeţi înainte, dragi tineri şi tinere, mergeţi pe calea Evangheliei, iubiţi Biserica, maica noastră; fiţi simpli şi curaţi cu inima; fiţi blânzi şi puternici în adevăr; fiţi smeriţi şi generoşi!".

După întâlnirea cu tinerii, Papa a coborât în Cripta catedralei pentru a venera relicvele Sfântului Panfil şi ale predecesorului său, sfântul papă Celestin al V-lea. În jurul orei 17.45, întoarcerea spre Roma.

Aici, serviciul audio: