Suveranul Pontif a primit vineri în audienţă noul ambasador al Irakului pe lângă Sf.
Scaun: "suferinţa comună a creştinilor şi musulmanilor să contribuie la reconstrucţia
păcii"
RV 02 iul 2010.Ultimii ani au fost marcaţi în Irak
de acte tragice de violenţă contrare cu învăţătura islamului şi a creştinismului:
suferinţa comună poate stabili "o legătură profundă", întărind determinarea
musulmanilor şi creştinilor de "a conlucra în favoarea păcii şi reconcilierii". Cu
aceste reflecţii, Benedict al XVI-lea a dat bunevenit, vineri în Vatican, noului ambasador
al Republicii Irak pe lângă Sf. Scaun, Habbeb Mohammed Radi Ali Al-Sadr, primit cu
ocazia prezentării scrisorilor de acreditare.
Benedict al XVI-lea a subliniat
că la alegerile legislative de la 7 martie, irakienii au dat lumii întregi un semnal
clar, alegând calea democraţiei. Pe această cale, poporul irakian aspiră să trăiască
în armonie într-o societate justă, pluralistă şi inclusivă. În ciuda încercărilor
de intimidare din partea celor care nu împărtăşesc această aspiraţie, a reluat Sfântul
Părinte, irakienii au dat dovadă de "mare curaj şi determinare" prezentându-se în
mare număr la sediile electorale. La rândul lor, cei aleşi de scrutinul popular –
a subliniat Suveranul Pontif – sunt chemaţi să dovedească "mult curaj şi determinare"
pentru a răspunde la aspiraţiile mari ale poporului irakian: • "Noul guvern
va trebui să acorde prioritate la măsurile destinate să amelioreze siguranţa tuturor
sectoarelor de populaţie, mai ales a diferitelor minorităţi".
Între drepturile care trebuie să fie respectate pe deplin, sunt de importanţă
fundamentală cel la libertate religioasă şi de cult, întru cât permit cetăţenilor
să trăiască în demnitatea de persoane create după chipul şi asemănarea Creatorului.
Creştinii irakieni – a afirmat Sfântul Părinte împărtăşind preocupările exprimate
de noul ambasador – trebuie să rămână în "patria lor ancestrală", iar creştinii constrânşi
să emigreze, a întărit Benedict al XVI-lea, trebuie să considere sigură întoarcerea
lor în Irak: • "Încă din primele zile ale Bisericii, creştinii au locuit pământul
lui Abraham, ţară care face parte din patrimoniul comun al iudaismului, creştinismului
şi islamismului".
Este de dorit, a subliniat Papa, ca societatea irakiană
să fie marcată în viitor de "coexistenţa paşnică", deziderat comun pentru aspiraţiile
celor înrădăcinaţi în credinţa lui Abraham: • "Deşi creştinii sunt o minoritate
a populaţiei irakiene, oferă o contribuţie importantă la reconsctrucţia acesteia şi
la relansarea economică prin intermediul apostolatului lor în domeniul educaţiei şi
al sănătăţii. Angajamentul lor în proiectele umanitare oferă o asistenţă
mai mult decât necesară la construcţia societăţii".
Istoria a arătat că
unul din cele mai eficiente "imbolduri" în depăşirea dezbinărilor vine din exemplul
acelor bărbaţi şi femei care şi-au dat viaţa oferind mărturia non-violentă a înaltelor
valori: • "Numele arhiepiscopului Paulos Faraj Rahho, al părintelui Raghed Ganni
şi al multor altora vor continua să trăiască fiind exemple luminoase pentru acea iubire
care i-a făcut să-şi dea viaţa pentru ceilalţi".
Suveranul Pontif a amintit
în fine iniţiativa Sfântului Scaun pentru sprijinul Bisericilor din întreaga regiune,
Adunarea Specială a Sinodului Episcopilor pentru Orientul Mijlociu, cu desfăşurare
la Roma între 10-24 octombrie 2010: ocazie semnificativă de a analiza "rolul şi mărturia
creştinilor în ţările Bibliei" şi impuls important pentru dialogul inter-religios,
care poate oferi o contribuţie semnificativă la "obiectivul de coexistenţă paşnică,
într-un climat de respect reciproc şi stimă între credincioşii diferitelor religii".