Inundaţii: timp de solidaritate spirituală şi materială

RV 01 iul 2010. Actualele inundaţii din zona Moldovei, în special pe râurile Suceava, Prut şi Siret, au adus în prim planul atenţiei anumite situaţii noi şi altele mai vechi. O trăsătură deloc nouă, o reprezintă cu siguranţă repetarea inundaţiilor în aceleaşi locuri, cu aceleaşi puncte critice şi aceleaşi pericole. De data aceasta au murit 22 de români. Există oare ceva mai cumplit decât o moarte neaşteptată? S-ar părea că da. Mai greu decât un sfârşit tragic este o moarte zadarnică. Prin glasul apelor învolburate, care amplifică pînă la nebănuit efectele sărăciei şi crizei economice, răsună în conştiinţă apelul la răspundere pe care, în tăcere, îl adresează cei 22 de români înghiţiţi pe neaşteptate de furia apelor. Este un fapt care nu poate să nu ridice un semn de întrebare pentru societatea civilă, opinia publică şi conducerea Ţării. Pierderile de vieţi omeneşti, al căror număr este fără precedent pentru asemenea fenomene naturale, impune tuturor dar în special celor responsabili cu administrarea teritoriului local şi naţional, o datorie morală precisă. În faţa devastărilor, suntem cu toţii chemaţi să înălţăm solidar digul solidarităţii concrete şi al rugăciunii corale la Dumnezeu, stăpânul timpului şi al istoriei.
"Dumnezeule atotputernic şi veşnic, de tine ascultă toate stihiile lumii. Te rugăm cu umilinţă să potoleşti furtunile ce ne înspăimântă, pentru ca ameninţarea puterii tale să devină cântare de laudă" – se roagă Biserica la Liturghie pentru a cere vreme prielnică şi armonie între elementele creaţiei lui Dumnezeu.