Cardinalul Comastri la Liturghia din bazilica Sfântul Petru: Cristos, unicul medic în stare să vindece nefiricirea omului; pentru ce persecuţii împotriva creştinilor?

(RV - 28 iunie 2010) Luni dimineaţă cardinalul Angelo Comastri, vicar general pentru Cetatea Vaticanului, a oficiat Liturghia euharistică pentru salariaţii Cetăţii Vaticanului în vederea solemnităţii Sfinţii Petru şi Paul, la altarul catedrei din bazilica Sfântul Petru.
În spatele oricărei persecuţii se ascunde ciocnirea dintre lumină şi întuneric, între bine şi rău, între legea iubirii şi cea a urii. Astfel cardinalul Comastri, a reevocat martirajul celor doi apostoli patroni ai Romei.

Isus a fost clar. În timpul ultimei cine le-a spus apostolilor: „Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe mine m-a urât înainte de voi….Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi” (In 15, 18.20). Aceste cuvinte sunt o rază de lumină, care rupe întunericul persecuţiilor din toate timpurile. Şi cu siguranţă Petru şi-a amintit de ele şi le-a trăit în timp ce îşi întindea braţele, aici pe colina Vatican, pentru a le lăsa crucificatorilor. Şi fără îndoială şi-a amintit şi recomandarea ultimă a lui Isus: „Curaj, eu am învins lumea” (In 16,33).

Când s-a dezlănţuit prima persecuţie împotriva creştinilor, care a fost scânteia care făcut să explodeze ura? Care a fost raţiunea perversă care l-a făcut pe Nero - şi după el pe toţi împăraţii romani până la Diocleţian - să ucidă atâţia ucenici ai lui Isus, între care şi pe apostolii Petru şi Paul?

Răspunzând la întrebarea pentru ce atât înverşunare împotriva celor care cred în Isus şi că, paradoxal, au ca lege, porunca iubirii, şi în consecinţă, porunca de a nu urî pe nimeni, cardinalul Comastri a spus:
• Prima raţiune a prigoanei a fost noutatea nemaipomenită pe care creştinismul o aducea în lume cu afirmaţia hotărâtă a demnităţii egale a fiecărui om. Isus lansase o adevărată provocare faţă de orgoliul celor puternici din toate epocile, atunci când a afirmat: „Tot ceea ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut” (Mt 25, 40).

Cu această afirmaţie exploda împărţirea între sclavi şi liberi pe care se baza societatea timpului; sărea în aer şi cultul împăratului, alt punct esenţial al statului roman.
Înainte de Cristos nimeni nu afirmase că oamenii sunt egali şi fraţi toţi, bogaţi şi săraci, credincioşi şi cei care nu cred, evrei şi ne evrei, negri şi albi; nimeni înainte de el nu afirmase că în centrul existenţei noastre trebuie să se pună solidaritatea dintre oameni - adică iubirea de aproapele, care este materia ultimului examen al vieţii înaintea lui Dumnezeu.

Noutatea şi frumuseţea mesajului lui Isus a fost înţeleasă şi de scriitorul francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, André Gide, şi de o persoană „frământată de atâtea dubii”, cum a fost scriitorul rus Dostoievski. Pentru că, spune cardinalul Comastri:
• Cine l-a cunoscut pe Isus, nu se poate lipsi de el: Isus este singura persoană capabilă să dea sens vieţii şi este singurul medic în stare să vindece slăbiciunea noastră şi nefericirea noastră, tratând însăşi cauza nefericirii, care este răutatea.

Apostolul Petru, în timp ce sângele său striga aici din pământ - a încheiat cardinalul Comastri predica din bazilica vaticană, să ne obţină din cer harul unei credinţe mari în Isus: o credinţă convinsă, o credinţă care nu se teme de persecuţii, o credinţă coerentă, şi în consecinţă, convingătoare.

Vorbind mai îndeaproape despre locurile memoriale, hagiografia creştină medievală a făcut din celula cea mai de jos a Închisorii Mamertine din Roma, şi din izvorul de apă, locul în care apostolii Petru şi Paul, închişi aici, botezau creştini tovarăşi de celulă.

După ce a rămas închis luni de zile pentru public, acest important sit arheologic din apropierea Forului Roman se redeschide cu o noutate chiar în aceste zile. Despre ce este vorba? Ne spune episcopul Ernesto Mandara. auxiliar pentru sectorul pastoral Roma-Centru:
• A fost întreprinsă o lungă campanie de restaurare, redând acestui loc demnitatea cuvenită pentru a primi vizitatori. Apoi s-au făcut nu doar lucrări de restaurare, dar şi de cercetare ştiinţifică. În încăperea cea mai de jos s-a ajuns până la pavimentul originar şi s-a găsit izvorul din care provenea apa. Probabil este vorba de un aşezământ păgân forate vechi, peste care s-a construit apoi închisoarea devenită mai târziu loc de cult, deoarece atribuit prezenţei apostolului Petru. Prezenţa este documentată de câteva fresce, dintre care una din secolul al VIII-lea şi o alta foarte frumoasă din secolele 12 sau 13, în care este reprezentat Isus care ţine mâna pe umărul lui Petru. Gestiunea închisorii este acum încredinţată Operei Romane Pelerinaje. Sperăm ca prin lucrarea de restaurare şi cercetarea ştiinţifică şi o gestiune foarte atentă, să poată deveni un loc de pelerinaj şi un loc prin care să se cunoască istoria Romei şi ca istoria creştină să se insereze în cea romană.

Aici serviciul audio: