Prof. Weiler cu referinţă la Crucifix: a învăţa pluralitatea înseamnă şi a respecta religia şi simbolurile ei

(RV - 25 iunie 2010) Devine tot mai intensă dezbaterea asupra prezenţei Crucifixului în sălile de clasă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, CEDO, de la Strasburg este chemată să se pronunţe prin „Marea Cameră”, compusă de 17 judecători în loc de 7 din prim instanţă, pe 30 iunie. În acea dată va lua în consideraţie şi recursurile prezentate împotriva sentinţei unei Camere a aceleiaşi Curţi.

Prof. Joseph Weiler, expert în Drept internaţional şi european subliniază pentru redacţia noastră centrală că Crucifixul este înainte de toate un simbol religios:
• În ceea ce priveşte poziţia italiană, în recursul original împotriva Statului, eram dezamăgit, deoarece Italia în apărare a insistat pe faptul că Crucifixul este un simbol cultural şi naţional, nu un simbol religios. Dar acest lucru este fals şi apoi nu este important doar să învingi. Este important cum se învinge, pe ce bază!

În Statele Unite sunteţi un om de responsabilitate în comunitatea ebraică dar sunteţi şi un jurist expert. Reprezentaţi vreo zece ţări care au făcut recurs împotriva acestei sentinţe…
• Eu nu aş vrea să câşig această cauză pe baza faptului că Crucifixul nu este un simbol religios ci cultural. Nu aş vrea ca să treacă principiul: „Dacă ar fi fost un simbol religios nu ar fi legitim”. Numai pentru că nu este astfel putem atunci să-l avem în sălile de clasă. A baza apărarea pe acest fapt, după mine, este autolezionist. Care trebuie atunci să fie poziţia? O dată pentru totdeauna ar trebuie demontat acel argument vechi, că se poate să fi fost adevărat în America acum 200 de ani, că „zidul gol” al clasei reprezintă neutralitatea. Într-o societate, tip cea americană de acum 200 de ani, toţi erau religioşi: erau protestanţi, catolici, evrei. Numai în această realitate socială nici un simbol nu este neutral, deoarece nu aleg între catolici şi protestanţi, între evrei şi musulmani. Acum însă, divizarea principală în civilizaţia noastră este între religioşi şi non religioşi. Imperativul este de a învăţa copiii noştri pluralitatea, toleranţa. Religiosul trebuie să-l respecte pe cel nereligios iar acesta trebuie să-l respecte pe cel religios şi acest lucru nu se face eliminând Crucea de pe peretele sălilor de clasă.

Aici serviciul audio: