Credinţa nu e o aberaţie pentru că se bizuie pe întâlnirea Apostolilor cu Cristos cel Înviat: Benedict al XVI-lea la cateheza audienţei generale despre Sfântul Toma de Aquino

RV 23 iun 2010. "Credinţa creştină, considerând misterul Întrupării, începe să fie întărită; speranţa se înalţă cu mai mare încredere la gândul că Fiul lui Dumnezeu a venit între noi, ca unul dintre noi, ca să comunice oamenilor propria dumnezeiere; caritatea este învigorată pentru că nu este semn mai evident despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi decât să-l vedem pe Creatorul universului făcându-se el însuşi creatură": cu o reflecţie despre credinţă, speranţă şi caritate – cele trei virtuţi teologale de importanţă fundamentală în viaţa creştinului – Benedict al XVI-lea a revenit la învăţătura Sfântului Toma de Aquino în cadrul audienţei generale de miercuri, în aula Paul al VI-lea,.

Sfântul Părinte a început cateheza amintind opera incompletă dar monumentală a călugărului dominican, "Suma Teologică". În cele 512 chestiuni (questiones) şi 1669 de articole, a spus Benedict al XVI-lea, "aplicarea inteligenţei umane la misterele de credinţă înaintează cu claritate şi profunzime". Un atare efort al raţiunii, după cum a dovedit prin însăşi viaţa sa Sfântul Toma, este întotdeauna iluminat de rugăciune, de lumina care vine de Sus. "Numai cel care trăieşte cu Dumnezeu şi cu tainele sale poate înţelege ceea ce ele vor să ne spună". Sfântul Toma porneşte de la faptul că pentru Dumnezeu, sunt trei moduri diferite de a fi:
• "Dumnezeu există în el însuşi, este principiul şi sfârşitul tuturor realităţilor, drept care toate creaturile provin de la El şi depind de El. Apoi, Dumnezeu este prezent prin harul său în viaţa şi activitatea creştinilor, în sfinţi; în fine, Dumnezeu e prezent în mod cu totul special în Persoana lui Cristos, unit în mod real cu omul Isus şi lucrând în mod activ în Sacramente, care provin din lucrarea sa de mântuire".

Vorbind despre Sfintele Taine, Papa a evidenţiat că Sfântul Toma se opreşte în mod deosebit la sacramentul Euharistiei, faţă de care "avea o adâncă devoţiune, încât, după spusele biografilor, obişnuia să-şi plece capul lângă tabernacol, voind parcă să simtă bătăile Inimii divine şi umane a lui Isus". O atitudine pe care o putem urma la rândul nostru:
• "Să participăm la Sfânta Liturghie cu reculegere, pentru a dobândi roadele spirituale. Să ne hrănim cu Trupul şi Sângele Domnului pentru a ne alimenta fără încetare cu Harul divin! Să rămânem îndelung, deseori şi cu dragă inimă, la tu per tu, în faţa Preasfântului Sacrament!".

Prezentând pe scurt învăţătura Sfântului Toma despre Crez sau Simbolul Apostolilor, Papa a ilustrat mai întâi valoarea credinţei: cu ajutorul ei, spunea Sf. Toma, sufletul se uneşte cu Dumnezeu, se înfiripă germenul vieţii veşnice, viaţa primeşte o orientare sigură iar noi depăşim cu uşurinţă ispitele. Credinţa merge dincolo de posibilităţile intelectului, dar acest drum nu se îndepărtează de Adevăr:
• "Celui care ridică obiecţia că credinţa ar fi o prostie pentru că cere să crezi în ceva care nu face parte din experienţa simţurilor, Sfântul Toma oferă un răspuns foarte bine articulat, amintind că acest dubiu este lipsit de consistenţă întrucât inteligenţa umană este limitată şi nu poate cunoaşte totul. Numai în cazul în care noi am putea cunoaşte la perfecţiune toate lucrurile vizibile şi invizibile, atunci ar fi o adevărată aberaţie să accepţi adevăruri prin credinţă. De altfel, e imposibil să trăieşti, observa Sf. Toma, fără să ai încredere în experienţa celorlalţi acolo unde cunoaşterea personală nu reuşeşte să ajungă. E rezonabil, prin urmare, să ne punem încrederea în Dumnezeu care se revelează şi în mărturia Apostolilor. Ei erau puţini, simpli şi săraci, abătuţi din cauza răstignirii Învăţătorului lor, dar cu toate acestea, multe persoane înţelepte, nobile şi bogate s-au convertit în puţin timp la ascultarea predicării lor. Este vorba, într-adevăr, de un fenomen miraculos din punct de vedere istoric, la care cu greu se va putea da un alt răspuns rezonabil decât că Apostolii l-au întâlnit pe Domnul cel Înviat".

Ceea ce Sfântul Toma a ilustrat cu rigoare ştiinţifică în operele sale teologice majore, precum Suma Teologică şi "Summa contra Gentiles", a fost expus şi în cadrul predicilor sale, adresate studenţilor şi credincioşilor. În 1273, cu un an înainte de moarte, pe tot parcursul Postului Mare, el ţinea predicile în biserica Sfântul Dominic, la Napoli. Conţinutul acestor predici a fost cules şi păstrat în aşa numitele "Opuscula" în care explică Simbolul credinţei, interpretează rugăciunea "Tatăl Nostru", ilustrează Decalogul şi comentează rugăciunea "Ave Maria".
• "Conţinutul predicării 'doctorului angelic' corespunde aproape în întregime la structura actualului Catehism al Bisericii Catolice. Într-adevăr, în cateheză şi predicare, într-un timp ca al nostru, de reînnoită angajare pentru vesitrea Evangheliei, n-ar trebui să lipsească niciodată aceste subiecte fundamentale: ceea ce 'noi credem', deci, Simbolul credinţei; ceea ce 'noi ne rugăm', deci Tatăl Nostru şi Bucură-te Marie; şi ceea ce 'noi trăim' urmând învăţătura Revelaţiei biblice, deci, legea iubirii de Dumnezeu şi de aproapele, cu Cele Zece Porunci, ca explicitare pentru porunca iubirii".

După sinteza catehezei în diferite limbi, Sfântul Părinte a salutat pelerinii prezenţi la audienţă, în aula Paul al VI-lea, printre care şi un grup de credincioşi din Deva, din arhidieceza romano-catolică de Alba-Iulia.

Aici, serviciul audio si Binecuvantarea Apostolica: