"Biserica are nevoie de fiecare dintre voi!": Benedict al XVI-lea, duminică, la Sfânta
Liturghie de hirotonire a 14 preoţi
RV 21 iun 2010. S-a încheiat Anul Sacerdotal,
dar nu şi misiunea preotului. Revenim preţ de câteva minute la predica Papei de duminică,
în bazilica Sfântul Petru, la hirotonirea a 14 preoţi pentru dieceza
de Roma.
"Conformaţi-vă la voinţa lui Dumnezeu, dând mărturie pentru Evanghelie
cu curaj, fără a ceda la mòdele şi opiniile dominante", a fost îndemnul lui Benedict
al XVI-lea adresat preoţilor nou sfinţiţi. • "Întreaga Biserică a Romei
aduce astăzi mulţumire lui Dumnezeu şi se roagă pentru voi, îşi pune
multă încredere şi speranţă în viitorul vostru, aşteaptă roade abundente de sfinţenie
şi bine de la slujirea voastră sacerdotală. Da, Biserica contează pe voi, contează
foarte mult pe voi! Biserica are nevoie de fiecare dintre voi, fiind conştientă de
darurile pe care Dumnezeu vi le oferă şi, totodată, de necesitatea absolută a inimii
fiecărui om de a se întâlni cu Cristos, singurul mântuitor universal al lumii, pentru
a primi de la El viaţa nouă şi veşnică, adevărata libertate şi bucuria deplină. Cu
toţii, prin urmare, ne simţim invitaţi să intră în "misterul", în evenimentul de har
care se împlineşte în inimile voastre prin hirotonirea preoţească, lăsându-ne luminaţi
de Cuvântul lui Dumnezeu care a fost proclamat".
În pericopa Evangheliei,
apostolul Petru, deosebindu-se de opiniile lumii, proclamă că Isus este Mesia lui
Dumnezeu. Dar izvorul acestui act de credinţă, a observat Papa, nu este altul decât
rugăciunea. Discipolul îl cunoaşte cu adevărat pe Învăţătorul său rămânând alături
de El: dobândeşte o cunoaştere care merge dincolo de opiniile lumii pentru a atinge
identitatea profundă a lui Isus. Pentru Sfântul Părinte, fiecare creştin, dar mai
ales preotul, găseşte aici o lumină pentru viaţa şi misiunea sa: • "Numai cel
care are un raport profund cu Domnul, este cucerit de El, îl poate duce celorlalţi,
poate fi trimis la ceilalţi. Este vorba de o "rămânere cu El" care trebuie să însoţească
întotdeauna exerciţiul slujirii sacerdotale, trebuie să fie partea centrală, mai ales
în momentele de încercare şi când se pare că lucrurile de făcut trebuie să aibă întâietate".
Discipolul, a reluat Papa la predică, este chemat să-l urmeze pe Isus
pe drumul crucii, să se piardă pe sine pentru a se regăsi din plin în Cristos. Ce
înseamnă aceasta pentru un creştin, dar mai ales, ce înseamnă pentru un preot? Preoţia,
în acest sens, nu poate fi niciodată un mod de a dobândi siguranţa vieţii sau de a
cuceri un privilegiu social: • "Cel care aspiră la preoţie pentru ca astfel
să-şi mărească prestigiul personal şi propria putere, a înţeles greşit
din rădăcină această slujire. Cel care vrea mai ales să împlinească o ambiţie personală,
să ajungă la propriul succes, va fi mereu sclavul concepţiilor sale şi al opiniei
publice".
Şi aici, Papa a pus accentul pe aspectul relaţiei dintre preot
şi gândirea lumii, spunând că unul care a înţeles greşit preoţia "pentru a se bucura
de consideraţie, va trebui să fie linguşitor; va trebui să spună ceea ce este pe placul
lumii; va trebui să se adapteze la variaţiile mòdelor şi al opiniilor şi astfel se
va lipsi de raportul vital cu adevărul, ajungând să condamne mâine ceea ce astăzi
ridica în slăvi". Un om care îşi pregăteşte astfel viitorul său, a reluat Sfântul
Părinte, "un preot care vede în aceşti termeni slujirea sa, nu-l iubeşte cu adevărat
pe Dumnezeu şi nici pe aproapele, ci numai pe sine şi paradoxal, tocmai din această
cauză, ajunge să se piardă pe sine": • "Preoţia, să ne aducem mereu aminte,
se întemeiază pe curajul de a spune 'da' la o altă voinţă, în convingerea, ce trebuie
să crească zi de zi, că chiar prin conformarea la voinţa lui Dumnezeu,
'cufundaţi' în această voinţă, nu numai că nu va fi ştearsă originalitatea noastră,
ci dimpotrivă, vom intra tot mai mult în adevărul fiinţei noastre şi al slujirii noastre".
"Dragi preoţi" - a fost îndemnul final al Papei – "drumul pe care ni-l arată
Evanghelia de astăzi este drumul spiritualităţii voastre şi al activităţii voastre
pastorale, al eficienţei şi incisivităţii acesteia, chiar şi în situaţiile mai apăsătoare
şi aride. Dar aceasta este calea pe care putem găsi adevărata bucurie".