Preotul, un om care poartă în el focul iubirii lui Cristos: Benedict al XVI-lea va sfinţi duminică 14 preoţi pentru dieceza de Roma

RV 18 iun 2010. Duminica viitoare, la ora locală 9.30, în bazilica San Pietro, Benedict al XVI-lea va prezida Sfânta Liturghie şi ritul hirotonirii a 14 preoţi, din care 13 sunt pentru dieceza de Roma. Luna iunie, dedicată de pietatea populară cinstirii Inimii Preasfinte a lui Isus, se confirmă a fi în întreaga Biserică şi luna preoţiei.
Astfel, în catedrala nouă din Iaşi, pe 11 iunie, Solemnitatea Inimii Preasfinte a lui Isus şi încheierea Anului Sfintei Preoţii, episcopul Petru Gherghel a hirotonit 24 de preoţi, din care 14 pentru dieceza de Iaşi, doi pentru arhidieceza de Bucureşti, şapte pentru Ordinul Fraţilor Minori Conventuali şi unul pentru Ordinul Fraţilor Minori Capucini. În aceeaşi zi, la Chişinău, în catedrala "Providenţa Divină", episcopul Anton Coşa celebra slujba primei hirotoniri de preot în Republica Moldova, după ani lungi de aşteptare şi rugăciune. La 13 iunie, dar în catedrala "Sf. Iosif" din Bucureşti, prin rugăciunea şi impunerea mâinilor arhiepiscopului Ioan Robu, alţi doi tineri primeau darul preoţiei lui Cristos.
În duminicile următoare, preoţii nou sfinţiţi vor celebra prima lor Sfântă Liturghie în comunităţile din care fac parte, în care au primit darul botezului şi cu ajutorul cărora au condus la împlinire vocaţia la preoţie. Un motiv în plus de gratitudine şi rugăciune va avea şi comunitatea de migranţi catolici români din Roma, care duminică, 20 iunie, la ora locală 16.00, va participa la prima Sfântă Liturghie celebrată în această comunitate de pr. Bejan-Piser Ciprian, cel care, în calitate de diacon, a slujit cu multă râvnă şi dăruire la altarul bazilicii paleocreştine "San Vitale", de pe Via Nazionale.

Dar care sunt provocările pe care vor trebuie să le înfrunte în slujirea lor preoţii nou sfinţiţi? Redacţia centrală l-a contactat în acest sens pe rectorul Seminarului Major din Roma, mons. Giovanni Tani:
• "Lumea îl vede pe preot cu un amestec de admiraţie şi incredulitate. Problemele din ultimul timp – pedofilia, ataşamentul faţă de bani – ne pun pe toţi la un loc în ochii multora, nu în ochii tuturor, dar mulţi ne văd prin această prismă, considerându-ne persoane cu o credibilitate scăzută şi ambiguităţi. Dar eu, spune mons. Tani, am mărturiile multor comunităţi parohiale unde stima faţă de preoţi este mare datorită modului lor de viaţă. Cred că provocarea cea mai mare, pe care noi preoţii suntem chemaţi să o trăim, este provocarea credinţei. Preotul, ca de altfel şi creştinul, în general, se sprijină pe puterea lui Dumnezeu. Cultura înconjurătoare uită de Dumnezeu sau, în orice caz, încearcă să-l facă pe Dumnezeu atât de distant încât să reducă la zero şansele de a-l întâlni personal. Provocarea cea mai mare, da, este credinţa, este o credinţă care devine fidelitate, o fidelitate care se bizuie pe forţa rugăciunii. Provocarea este aceea de a găsi în continuu motivele acestei alegeri şi de a trăi această alegere prin dăruirea de sine faţă de ceilalţi şi fără a sta prea mult pe gânduri".

Foarte mulţi preoţi, apoi, se confruntă cu vastitatea unor obligaţii pastorale ce le-au fost încredinţate. Unii au răspunderea mai multor comunităţi, sau a unor comunităţi deosebit de extinse. Cu toată bunăvoinţa arătată de preoţi într-o societate care nu mai este în întregime creştină, activitatea este deseori insuficientă. Ce e de făcut? La această observaţie răspundea chiar Benedict al XVI-lea, în colocviul său, la veghea de rugăciune de săptămâna trecută, cu cei aproximativ 15 mii de preoţi în Piaţa Sfântul Petru, la încheierea Anului Sfintei Preoţii. Să-l ascultăm:
• "Îmi dau seama foarte bine că astăzi este foarte dificil să fii paroh, mai ales în ţările cu o creştinătate veche; parohiile devin tot mai extinse, unităţi pastorale... este imposibil a-i cunoaşte pe toţi, este imposibil a face toate lucrările care s-ar aştepta de la un paroh. Şi astfel, realmente, ne întrebăm încotro să mergem... Dar înainte de toate aş vrea să spun: ştiu că există atâţia parohi în lume care îşi dau realmente toată forţa lor pentru evanghelizare, pentru prezenţa Domnului şi a Sacramentelor sale: acestor parohi fideli, care lucrează cu toate forţele vieţii lor, pasionaţi pentru Cristos, aş vrea să spun un sincer "mulţumesc" în acest moment". Pe de altă parte, relua Benedict al XVI-lea, "este important pentru credincioşi să vadă că preotul nu face numai un "job", o meserie, câteva ore de muncă, şi apoi este liber şi trăieşte numai pentru el însuşi, ci că este un om pasionat de Cristos, care poartă în el focul iubirii lui Cristos. Dacă credincioşii văd că este plin de bucuria Domnului, înţeleg şi că nu poate să facă totul, acceptă limitele şi-l ajută pe paroh. Acesta mi se pare punctul cel mai important: credincioşii să vadă şi să simtă că preotul se simte cu adevărat un om chemat de Dumnezeu, unul chemat de Domnul, că este plin de iubire faţă de Domnul şi de oameni".
Euharistia şi sacramentele, vestirea Cuvântului lui Dumnezeu în toate dimensiunile şi mărturia carităţii, sunt pentru Sfântul Părinte, cele trei priorităţi majore ale preotului în timpurile noastre. Şi, încheia Papa colocviul care a fost tradus şi publicat pe situl diecezei de Iaşi "ercis.ro", "pasiunea pentru Domnul ne va arăta priorităţile concrete şi ne va ajuta să găsim drumul. Domnul ne va ajuta!".

Aici, serviciul audio: